medicamente- plante.ro

ALUNUL (Corylus avellana L.)

 


Alte denumiri pentru alun:

Se cunoaşte şi sub numele de alunar, aluniş, alunei.

 

Descriere aspect alun:

Plantă lemnoasă, sub forma de tufă, la care ramurile pot ajunge pană la 4 m înălţime.
Aceste ramuri sunt foarte flexibile. Frunzele sunt lăţit—ovate, dinţate. Florile sunt unisexuate. Cele mascule apar primăvara devreme, chiar înainte de topirea zăpezii. Florile femele apar înainte de apariţia frunzelor. Fructul este o alună învelită într-o coaja tare, lemnoasă, iar aceasta la randul ei este înconjurată de o cupă frunzoasă.

Planta este comună prin rarişti de păduri de foioase, din zona de deal şi de campie pană în zona montană. De asemenea se află la marginea pădurilor alcătuind uneori asociaţii cunoscute sub numele de aluniş sau alunete.


Recoltare frunze alun:

De la această plantă se recoltează frunzele (Folium Coryli) care se culeg primăvara, cat sunt crude.

Conţin flavonoide, polifenoli, ulei volatil, acizi organici etc.

 

Alun - proprietati terapeutice:

Se foloseşte ca vazoconstrictor, antihemoragic, dezinfectant, în periflebite etc.

Administrare:

  1. Infuzie: peste o lingură de frunze de alun uscate şi pulverizate, se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă să stea acoperită timp de 5—6 minute. Apoi se strecoară şi se bea călduţ ca vasoconstrictor în hemoragii interne.
  2. Decoct: se prepară din aceeaşi proporţie de frunze, se foloseşte atat intern în caz de hemoroizi sau hemoragii interne, cat şi extern în badijonarea ulceraţiilor, în periflebită, eritrocianoză a membrelor inferioare, bube dulci, pecingine.
  3. Extract fluid: (preparat farmaceutic) se iau cate 60—80 de pică¬turi pe zi în boli ginecologice, ca vasoconstrictor, antihemoragic etc.
  4. Amenţii: se folosesc în unele părţi sub forma de infuzie (6%) ca sudorific şi astringent.
  5. Fructele: se folosesc în patiserie, dar şi în combaterea anemiilor.