medicamente- plante.ro

AMĂREALA ( Polygala vulgaris L.)


 

Alte denumiri pentru amareala:

Se cunoaste şi sub numele de iarbă lăptoasă, iarbă grasă, tămaioară.

 

Descriere aspect amareala:

Planta ierboasa  de talie   mică   (aprox. 20 cm) cu un rizom în pămant de pe care se formează mai multe tulpini aeriene. Frunzele sunt mici, alterne, eliptic-ovale şi lipsite de peri. Florile mici de culoare albastră sau violetă şi unite în inflorescenţe ca nişte ciorchini înghesuiţi la varful tulpinilor. 

Planta se întalneşte prin păşuni şi faneţe pană în zona montană.  Se recoltează întreaga plantă în timpul înfloririi (mai-iulie). Conţin principii amare (poligalamarina), saponozide, ulei eteric, mucilagii, tanin etc.

 

Proprietatile terapeutice ale frunzelor de amareala:


 Se utilizeaza ca expectorant, emolient, antigripal, astm, tonic stomahic, diuretic, antireumatic etc. Trebuie avut grijă să nu se depăşească doza întrucat poate sa devine vomitivă.


 Administrare:

  1. Infuzie: peste o linguriţă de plantă uscată se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă acoperit 15—20 de minute, se strecoară şi se bea în 5 —6 reprize pe zi ca expectorant, emolient, diuretic.
  2. Decoct: se fierb 2 linguriţe de amăreala într-o ceaşcă de apă, pană ce dă în clocot. Se lasă cateva minute, se bea cate o linguriţă pentru limitarea crizelor de tuse convulsivă şi orice altă formă de tuse.
  3. Vin: se fierb 90 g rădăcină de amăreală într-o jumătate de litru de vin, se lasă să se răcească, se strecoară şi se bea cate o lingură de mai multe ori pe zi, este calmant nervos, tonic stomahic, calmant al tusei.