medicamente- plante.ro

Plante medicinale cu litera c

CAFEAUA (Coffea Arabica L.)

 


Descriere aspect arbore cafea:


Este o plantă tropicală lemnoasă, care se prezintă ca un arbust sau arbore originar din Etiopia. Frunzele sale sunt opuse şi de formă oval-lanceolată.
Florile sunt unite în inflorescenţe dispuse la baza frunzelor.
Fructul este o boaba care adăposteşte două seminţe (boabele de cafea) de culoare verde.
Arborele de cafea este cultivat pe zone intinse in tarile tropicale de unde vin diferite sorturi de cafea după felul in care este prelucrata.

 

Continutul boabelor de cafea:

Se întrebuinţează seminţele care crude si neprajite conţin albumină vegetală, ulei gras, uleiuri volatile şi alcaloidul cafeina care probabil că se află în seminţe sub forma de clorogenat de cafeina şi de potasiu. Prin prăjire se obţine un ulei pirogenat care dă cafelei culoarea şi aroma caracteristica. Acest principiu aromatic este cafeona care se formeazăin prezent acidului cafetanic. Dar prin prăjire iau naştere şi o seamă de alte substanţe (furfurol, acetonă etc.) după specialitatea de cafea.

 

 Proprietatile terapeutice ale boabelor de cafea:

Cafeaua este utilizată ca stimulent al sistemului nervos şi ca anti­dot în intoxicaţii cu unii alcaloizi.

 

Efecte adverse cafea:

La unele persoane chiar si 0,5 g de cafeina induce o uşoară stare de agitaţie, puls scăzut, pal­pitaţii, insomnie etc. Aceste simptome sunt mai frecvente la persoane cu sindromul Bazedow sau cu afecţiuni ale inimii (de notat că o ceaşcă de cafea conţine între 50, 100 sau chiar 150 mg cafeina în funcţie de concen­traţia preparării ei).
La persoanele neobişnuite, precum şi la persoanele care suferă de ulcer gastric, doze chiar reduse pot produce stări de agitaţie, dureri de cap, ameţeli, zumzet în urechi, tremurături, crampe, diaree, greaţă şi chiar vomă.
In cazuri extreme se poate ajunge la afecţiuni cardiace (extrasistole), la excitabilitate reflexă ridicată, tremur al membrelor, nelinişte, surescitări nervoase, febră, lipsă de poftă de mancare etc.

 

Calapar ( Tanacetum balsamita L.)

 

 

Alte denumiri pentru calapar:

Numită şi calopar, caramfil, călugăr, galofir smirnă, spilcuţe, vetrice etc.

 

 

Descriere aspect calapar:


Calaparul este o plantă ierbacee care creşte în tufe de frunze ovate, lanceolate, lung-peţiolate şi frumos mirositoare. Micile flori sunt unite în inflorescenţe corimbiforme. Este o plantă cultivată prin grădini de la care folosesc ramurelele cu frunze.

 

Calapar -  proprietati terapeutice:

 Se foloseşte la vindecarea rănilor, ca antihelmintic, în catar bronşic cu tuse spasmodică, diuretic, carminativ.

 

Administrare:

  1. Frunzele proaspete prajite foarte puţin la fla­cără şi unse cu smantană proaspătă sau cu grăsime se pun pe răni, pe bube greu vindecabile, pe tăieturi sau pe furuncule pentru vinde­care. Frunzele proaspete se pun între hainele curate pentru a le da un miros plăcut şi pentru a combate moliile.
  2. Infuzie: peste o linguriţă de frunze pisate se toarna o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă 10 minute apoi se strecoară. Se beau mai multe ceşti pe zi în boli de ficat, de stomac, ca antihelmintic etc.
  3. Clismă: se face o infuzie din 10 g (o lingură) de frunze pisate la o ceaşcă de apă în clocot. Se fac clisme pentru hemorozii şi viermi intestinali.
  4. Decoct: se pune la macerat timp de 10 minute o lingură de frunză mărunţită şi apoi se dă un clocot. După răcire se face gar­gară sau se ţine în gură în afte şi dureri de dinti Cu acelaşi decoct se fac spălaturi pe cap contra căderii părului şi pentru stimularea creşterii lui.
 

CALINUL (Viburnum opulus L.)

 

Alte denumiri pentru calin:

Se cunoaşte şi sub numele de călinar, clocoţei, păluşcă etc.

 

Descriere aspect calin:

Calinul este un arbust care atinge în jur de 5 m înălţime şi are culoarea cojii cenuşie pe lujerii tineri. Frunzele sunt opuse şi formate din 3—5 lobi ascuţiţi.
Florile, de culoare albă, formează inflorescenţe umbeliforme în care florile marginale sunt mai mari şi sunt sterile.
Fructul este o drupă de culoare roşie. Planta creşte prin păduri şi tufişuri din zonaj de şes şi pană la munte.

 

Continutul scoarta calin:

Se foloseşte scoarţa de la această copac care se recoltează primăvara dedevreme de pe ramurile tinere.

Coaja de calin conţine tanin, rezine, flavonozide, substanţe amare, heretozide etc.

 

Calin -  proprietati terapeutice:

Se citează întrebuinţarea scoartei de calin în sedativ uterin, hemoragii uterine, ca astringent, ca tonic al sistemului ner­vos, în dismenoree, în pericol de avort, cardiotonic etc.

Consumul fructelor (mai ales de către copii) produce inflama­ţii ale tractului gastro-intestmal. Se intervine prin golirea con­ţinutului stomacal cu vomitive.

 

Administrare:

  1. Ceai: Se pune la fiert o linguriţă de coajă  de călin la o ceaşcă  de apă. După ce a dat un clocot se lasă să se limpezeasca apoi se filtreaza. Se beau 2 ceşti pe zi în afecţiuni uterine, ca sedativ şi cardiotonic.  
  2. Extract şi tinctură: se face după prescripţie farmaceutică folosindu-se cate o linguriţă sau două de extract, respectiv 10—20 de picături după nevoie.

 

 

CĂLŢUNAŞII (Tropaeolum majus L.)

 

 

Alte denumiri pentru caltunasi:

Se mai numesc atingic, bobidragi, capuţină, condurul doamnei, teţine etc.

 


Descriere aspect caltunasi:

Plantă suculentă cu tulpina uneori agăţătoare. Frunzele sunt rotunde, ceroase şi au un peţiol lung şi fragil care se prinde de mijlocul feţei inferioare a frunzelor. Ele au un miros specificşi sunt de culoare verde-albăstruie.
Florile sunt arătoase, de culoare galben-portocalie şi au un pinten uşor curbat. Caltunasii se cultivă ca plantă ornamentală.

 

Continut caltunasi:

De la caltunasi se folosesc părţile aeriene care conţin tropeolinozida ce liberează izotiocianat de alil. Mai conţine vitamină C şi alte sub­stanţe.

 

 Caltunasi -  proprietati terapeutice:

Se foloseşte ca antiscorbutic, antiemfizematos, diuretic, expectorant, în bronşite cronice, contracăderii părului etc.

 

Administrare:

  1. Suc proaspăt: se administrează 30 g (două linguri) pe zi în mod fracţionat. Este antiscorbutic, diuretic şi expectorant.
  2. Tinctură: se iau 2—3 linguriţe pe zi tot ca diuretic, antiscor­butic şi expectorant.
  3. Frecţie capilară: se face un amestec din 100 g frunze şi seminţe de călţunaşi, 100 g frunze proaspete de urzică şi 100 g frunze de cimişir care se pun într-o jumătate de litru de alcool concentrat şi se lasă timp de 10—15 zile scuturandu-se de 3—4 ori pe zi. Se stre­coară şi se fac frecţii pentru stimularea creşterii părului şi împiedi­carea căderii lui.
 

CANEPA CODRULUI (Eupatorium cannabinum L.)

 

 

Alte denumiri pentru canepa codrului:

Se mai numeşte şi canepioară, canepă de apă, zburătoare, smeoaică etc.

 

Descriere aspect canepa codrului:

Este o plantă ierbacee cu tulpina rigidă, dreaptă de 50—150 cm. Frunzele scurt peţiolate, cu laciniile 3 — 5 partite.
Florile roşiatice-purpurii deschis, rar albe, sunt dispuse în inflorescenţe capituliforme.
Creşte prin păduri umede, prin zăvoaie.

 

Recoltare canepa codrului:

Se recoltează părţile aeriene (Herba Eu-fiatorii, H. Cannabis aquaticae) care se culeg vara în iulie-august.

 

Continutul canepa codrului:

Conţin ulei eteric, rezine, tanin, glucide specifice (eupatorina), saponozide.

 

Canepa codrului -  proprietati terapeutice:

Se citează întrebuinţarea acestei plante ca diuretic, febrifug, emetic, colagog-cole­retic, laxativ şi extern în dermatite sau ca cicatrizant.

 

Administrare:

  1. Decoct două linguriţe fierte într-o cană cu apă, se lasă 10 minute; se fac spălaturi pe răni cu acţiune cicatrizantă.
  2. Băi contra reumatismului.

Excesul produce intoxicaţii manifestate prin tremurături, vomă si diaree.

 

 
Mai multe articole..
Pagina 1 din 7