medicamente- plante.ro

CIREŞUL (Cerasus avium [i.] Mnch. sin. Prunus avium L.)

Alte denumiri pentru cires:
Cireaş, moacre etc. avand numeroase soiuri sălbatice (cireş pădu­reţ, cireş păsăresc, cireş amar etc.) dar şi de cultură.
Descriere aspect cires:
Este o plantă arborescentă cu tulpina netedă şi avand înălţime diferită în funcţie de soi. Frunzele sunt alungit-ovate sau invers ovate, cu marginea dinţată şi moi la pipăit, fiind păroase pe dos.
Florile sunt de culoare albă, lung pedunculate şi unite în ciorchine.
Fructele drupe de mărimi diferite, au o culoare roşie caracteristică şi de nuanţe diferite după soi. (Se cunosc şi soiuri de culoare albă.) Gustul lor diferă de asemenea de la dulce la amar, acrişor. Cireşii necultivaţi cresc în pădurile din zona montană şi se recoltează ca fructe de pădure, iar cei cultivaţi sunt fie în grădini, fie prin vii, sau livezi speciale.

Recoltare si continut cires:

In scopuri medicinale se folosesc cozile fructelor (Stipites Cerasorum) care se recoltează odată cu fructele şi se usucă la cald (pe cuptor). Fie conţin săruri de potasiu, flavonoide, saponine, tanin etc.

Cires -  proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca diuretic, în boli de rinichi, dureri de stomac, tuse etc.
Cleiul de cireş este întrebuinţat la sate pentru vindecarea rănilor şi oprirea hemoragiilor.

Administrare:

  1. Decoct: Se pun la fiert 5—10 g cozi de cireşe la o ceaşcă de apă. Se fierbe timp de o jumătate de oră după care se lasă să se linisteasca şi apoi se scurge. Se beau 3 — 4 ceaiuri pe zi în boli de rinichi şi vezică urinară. Ceaiul se bea călduţ.
  2. După o altă formulă se fierb 30 g cozi de cireşe într-un litru de apă.

    Decoctul obţinut se toarnă fierbinte peste un sfert de kilogram de fructe de cireşe, sau   în lipsa acestora mere tăiate mărunt, sau alte fructe după sezon. Se lasă să stea timp de 20 de minute acoperite apoi se trece prin sită. Se îndulceşte după gust. Este un foarte bun răcori­tor şi în acelaşi timp un medicament diuretic, în catar al căilor urinare.