medicamente- plante.ro

GALBENELE (Calendula officinalis L.) 

 

Alte denumiri pentru galbenele:

Galbenelele sunt denumite si călimică, coconite, caldarusa, fetişcă, filimică, flori oşeneşti, gălbinele, ochiul bou­lui, rugiuele, salomie, tătişi, văzdoage, ochi galbeni etc.

Descriere aspect galbenele:

Plantă ierbacee înaltă de 30— 65 cm, ramificată şi fiecare ramură poartă cate un capitul floral galben-roşcat, uneori galben deschis, cu frunze lipicioase.

Se cultivă ca plantă ornamentală şi medici­nală dar creste si spontan. Se folosesc atat florile, care se culeg din timpul verii pana toamna tarziu, cat si frunzele si tulpinile.

Galbenelele pot sa serveasca si drept baromentru pentru a afla daca in ziua respectiva urmeaza sa ploua. In acest caz, petalele florii vor ramane inchise dimineata.

 

Continut galbenele:

Galbenelele conţin ulei volatil, saponine, acid oleanolic, substanţe colorante,earotinoide, flavonozide, rutozide, sub­stanţe amare, mucilagii, vita­mina C etc.

 

Galbenele - proprietati terapeutice:

Galbenelele sunt recunoscute pentru efectul lor vindecator, cicatrizant, diuretic, în boli de ficat, varice, plăgi atone, antiinfecţios,  antitricomonazic   etc.

 

Administrare:

  1. Infuzie : peste o lingurita de flori de galbenele se toarna o ceasca de apa în clocot. Se lasa acoperit 10—15 minute, se strecoara si se beau 2 cesti pe zi în ulcer gastric, gastrita, calmant al durerilor menstruale etc. O infuzie mai concentrata (2 lingurite la o ceasca de apa) se foloseste în eruptii tegumentare, boli de piele, sedativ sudorific etc, iar o concentratie si mai mare (2 linguri la o ceasca de apa) se foloseste în spalaturi vaginale antitricomonazice, ca antiinflamator, cicatrizant al ranilor, arsurilor si degeraturilor. Ceaiul de galbenele curata si stimuleaza circulatia sangelui
  2. Decoct: se fierbe o ligurita de flori  de galbenele împreuna cu frunzele, florile si tulpina într-un litru de lapte pana scade la o treime. Se bea aceasta fractionat în timpul unei zile în boli de stomac.
  3. Tinctura: se pune sa macereze 50 g flori în 250 ml alcool concentrat timp de 2—3 zile scuturand zilnic de mai multe ori. Se foloseste pentru frectii în contuzii si dureri reumatice, ca si în tratamentul ranilor.
  4. Alifie: se freaca 3—4 g suc proaspat stors din flori cu 30 g unt proaspat. Este bun pentru tratamentul ranilor, arsurilor si degeraturilor.
    O alta reteta: se plamadesc 50 g flori si 150 g  frunzele, florile si tulpina în 150 ml alcool de 90° si 5 ml amoniac 10%. Dupa 24 de ore se stoarce si se preseaza, apoi se adauga un litru de ulei de masline, se fierbe cu ceara de albine si se tin pe foc scazut timp de o zi ; se stoarce si se filtreaza înca fierbinte. Se pune în borcane bine astupate. Aceasta alifie este buna pentru arsuri, abcese, fistule, boli tegumentare, picioare crapate, bube, eczeme, coji pe cap (pentru aceasta se spala capul cu apa calda, se unge cu alifie si dupa cîtva timp se spala din nou cu apa calda).
  5. Pasta: se prepara o pasta din 5 g tinctura de filimina, 10 g oxid de zinc si cîte 10 g lanolina si vaselina. Cu aceasta pasta se unge zilnic tegumentul în caz de impetigo, eczeme scuamoase, arsuri si orice alte boli tegumentare.