medicamente- plante.ro

IENUPARUL (Juniperus communis L.)

Alte denumiri pentru ienupar:


Se cunoaşte şi sub numele de anaperi, boabe de brad, brădişor, enibahar, jneapăn etc.

Descriere aspect ienupar:


Este un arbust foarte bogat ramificat, care ajunge în jur de 1—2 m înălţime. Frunzele sunt aciculare şi aşezate cate trei în verticil la acelaşi nivel. Sunt pungente. Florile sunt unisexuate, mascule şi fe­mele, din cele femele luand naştere un fruct fals, un fel de boabă falsă de culoare brună-violetă, brumată. Aceasta prezintă la polul opus inserţiei o formaţiune ca o mică stea cu trei braţe. Planta creşte în palcuri, alcătuind asociaţii caracteristice în zona colinară şi pană în zona alpină.

Recoltare si continut ienupar

De la această plantă se recoltează boabele (Fructus Juniperi sau Baccae Juniperi). Ele se culeg toamna cand sunt complet coapte şi nu se păstrează mai mult de un an, cel mult doi.
Boabele de ienupăr conţin ulei volatil, bogat în hidrocarburi ciclice şi sesquiterpenice, principii amare ca iuniperina, substanţe proteice, acizi organici, substanţe rezinoase etc.

Ienupar - proprietati terapeutice:

Se foloseşte ca diuretic, în boli de sto­mac, carminativ, antireumatic, hipotensiv, expectorant, boli ale vezicii urinare, retenţie urinară în ascită etc.
Nu se vor depăşi dozele prescrise deoare­ce excesul poate da naştere la hemoragii intestinale şi urinare cu sange.

Administrare:

  1. Infuzie: se toarnă peste o linguriţă de boabe uscate, o ceaşcă de apă în clocot. Se acoperă şi se lasă în repaus 15—20 de minute după care se strecoară şi se bea această cantitate în mai multe reprize în timpul unei zile. Se foloseşte ca diuretic, în ascite, ca antireu­matic, ca antidiabetic, în acnee şi eczeme. Peste 2 linguriţe de boabe uscate se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă 15 — 20 de minute apoi se strecoară şi se iau cate 3—4 linguri pe zi în ascită, cadiuretic, antireumatic, litiază renală şi vezicală, precum şi în afecţiuni pectorale.
  2. Decoct: se pune să fiarbă 30 g coaja şi ramuri tinere de ienupăr  într-un litru de apă. Se bea 1—2 ceşti pe zi ca diuretic.
  3. Ceai: se face un amestec din boabe de ienupăr, coada calului, mătase de porumb şi cozi de cireşi. Se foloseşte o lingu­riţă la o ceaşcă de apă în clocot, o ceaşcă dimineaţa şi seara ca diu­retic în boli de rinichi şi vezică urinară, precum şi în cazuri de infecţii urinare.
  4. Tinctură: se face o tinctură punand să macereze 10 g fructe uscate de ienupăr într-o sută de ml alcool concentrat. Cu aceasta se fac frecţii în dureri reumatice, precum şi ca întăritor al rădăcinii pă­rului.
  5. Boabele: mestecate în gură cate 2—5 pe zi stimulează pofta de mancare, înlătură mirosul neplăcut din gură, este un uşor diuretic şi înlătură arsurile de pe piept şi de pe tractusul gastro-intestinal.
  6. Vin: se fierbe o lingură de boabe de ienupăr într-o jumătate de litru de vin. Se lasă acoperit pană se răceşte şi se bea în mai multe reprize ca diuretic, în litiază renală. A se evita abuzurile.
  7. Inibaharul: se prepară din boabe de jenupăr zdrobite care se pun la macerat în apă. Prin fermentarea acestora se obţine o băutură alcoolică ce se poate întări prin adăugare de zahăr în timpul fermentaţiei.
    După terminarea procesului de fermentaţie, produsul se distila.
  8. Baie: se face punand 2—3 kg ramuri şi o mană plină de boabe de jenupăr la 10 litri de apă. Se toarnă în cada de baie în care apa să nu depaseasca de 37°. Este bună în reumatism, gută şi stimu­lează circulaţia periferică.
  9. Ceai: se face un amestec din cate două părţi de boabe de jenu­păr şi cimbrişor şi cate o parte de cimbru şi rozmarin. Din aceasta o linguriţă de la cană de apă se fierbe pană dă un clocot apoi se stre­coară. Este foarte bun în boli ale aparatului urinar.
  10. Macerat: se pun la macerat în apă rece un amestec de boabe de jenuper, coada şoricelului şi rozmarin. Se lasă la temperatura din bucătărie timp de 7—10 zile, apoi se strecoară. Cu soluţia obţinută se fac frecţii pe cap pentru combaterea căderii părului.