medicamente- plante.ro

IZMA BUNĂ (Mentha piperita L.)

Alte denumiri pentru izma:


Se cunoaşte şi sub numele de broşniţă, camfor, ghiazmă, izmă de grădină, izmă de leac, mintă, nintă etc.


Descriere aspect  izma:


Este o plantă ierboasă perenă, avand o tulpină subterană din care iau naştere numeroşi stoloni, de pe care se ridică tulpinile aeriene patrunghiulare, ramificate, verzi sau roşiatice. Frunzele alterne, ianceolate. Florile mici, roze-liliachii, alcătuiesc verticile la extremita­tea tulpinilor şi ramurilor. Intreaga plantă exală un miros caracte­ristic, răcoritor. Este o plantă hibridă care se cultivă pentru nevoi industriale (avand largi utilizări în industria alimentară şi cosmetică) precum şi pentru întrebuinţări medicinale.

Recoltare si continut izma:

De la această plantă se fo­losesc frunzele (Foliuni Menthae piperitae) care se culeg în pe­rioada iunie-septembrie.

Conţin ulei volatil bogat în mentol, alături de tanin, flavonozide, principii amare, polifenoli etc.

Izma - proprietati terapeutice:

Intern se foloseşte în disfuncţii hepatice, afecţiuni digestive, greţuri, ca antiastmatic, antidiareic, antiseptic etc.
Extern se foloseşte în dureri de cap, ci­catrizant, la prepararea unor produse de igienă (pastă de dinţi, apa de gură etc).

Prezenţa mentolului poate să dea stări de intoxicaţii atunci cand se abuzează. Aceasta se mani­festă prin dureri abdominale, greaţă, vomă, încetinirea respiraţiei, asfixie şi în cazuri extreme chiar moarte.

Administrare:

  1. Infuzie: peste o linguriţă de frunze de mentă sfăramate se toarnă o ceaşcă de apă fierbinte. Se lasă în repaus 20—30 minute. Se bea îndulcit după dorinţă. Se foloseşte în disfunc­ţii hepatice, boli de stomac, în caz de balonări această infuzie se bea în loc de apă  (este contraindicată în ulcer).
  2. Clismă: se folosesc 16—20 g frunze de izmă uscate care se fierb într-un litru de apă. Se fac clisme călduţe în cazuri de viermi intes­tinali.
  3. Baie: peste 200 g frunze se toarnă 3 1 de apă în clocot. Se lasă 15—20 de minute după care se toarnă în cada cu apă caldă care să nu depăşească 37°. Se fac băi de cate 15—20 minute, care au acţiune reconfortantă.
  4. Unguent: se pun 10 g frunze de mentă într-un litru ulei, se lasă mai multe săptămani după care se strecoară şi se păstrează în sticle închise la culoare, bine astupate. Se poate folosi ca picături în ureche la inflamaţii ale acesteia, ca frecţii în dureri reumatice.
  5. Oţet: prin macerarea plantei se obţine oţetul aromatic de mentă, foarte bun ca inhalant în dureri de cap şi guturai. Se mai poate plă­mădi şi în rachiu fiind un bun apetisant, dar în acelaşi timp şi un bun remediu de frecţie în caz de prurit, mai ales la oamenii în varstă.