medicamente- plante.ro

LEMNUL CAINESC (Lingustrum vulgare L.)

Alte denumiri pentru lemn cainesc:

Se cunoaşte şi sub numele de mălin negru, caprafoi, călin, mălai negru etc.


Descriere aspect lemn cainesc:

Este o tufă lemnoasă înaltă de 1—4 m cu miros neplăcut. Frun­zele sunt mici, opuse sau cate trei la acelaşi nivel. Ele sunt alungit- lanceolate. Florile sunt mici, albe situate terminal şi au şi ele miros neplăcut.
Fructele sunt boabe negre. Planta creşte prin tufişuri, la mar­gine de pădure şi drum din zona de deal şi de campie. Uneori se cultivă ca gard viu.

Continut si colectare frunze, flori şi scoarţa de lemn cainesc:

Se folosesc frunzele, florile şi scoarţa, care conţin un principiu heterozidic numit ligustrină, cu gust amar, iar în fructe un colorant roşu solubil în apă şi alcool, numit figurină, care poate servi ca turnesol, el avand culoare roşie în mediu acid şi verde în mediu alcalin.

Lemn cainesc - proprietati terapeutice:

Frunzele şi florile se folosesc ca astringente, antidiareice, iar ra­murile şi boabele laxative.

Se pot întalni cazuri de intoxicare mai ales la copii care mănancă boabele şi frunzele. Intoxicaţia se manifestă prin inflamaţii ale tractuşului gastro-intestinal. Se intervine în astfel de cazuri cu vomitive şi analeptice cardiace şi respiratorii.

Administrare:

  1. Infuzie: se face din frunze şi flori punand peste o linguriţă de material o ceaşcă de apă în clocot şi lăsand aco­perit 10-15 minute. Se strecoară şi se bea o ceaşcă pe zi ca antidiareic, în leucoree şi metroragii. Extern se face gargară în afte şi stomatite, precum şi spălaturi vaginale în leucoree.
  2. Macerat: se pun la macerat la căldura din bucătărie frunze şi flori în ulei vegetal. După 5 — 7 zile se strecoară. Se foloseşte ex­tern pentru frecţii în dureri reumatice, dermatite şi ulceraţii chiar putride.
  3. Decoct: se pune la macerat o linguriţă de coaja de lemn cainesc într-o ceaşcă de apă călduţă. După o jumătate de oră se dă un clocot, se lasă să se răcească şi apoi se strecoară. Cu soluţia ob­ţinută se face gargară pentru combaterea inflamaţiilor în gură şi gat, pentru miros neplăcut al gurii, pentru combaterea durerilor de dinţi şi fixarea dinţilor care se mişcă, pentru sangerarea gin­giilor.  Extern se poate folosi contra raiei.
  4. Frunzele proaspete puse pe rană, ajută la vindecare. Se poate folosi şi la răni vechi,  greu vindecabile.