medicamente- plante.ro

LIMBA MIELULUI (Borogo officinalis L.)

 

Alte denumiri pentru limba mielului:


Se găseşte  sub numele de arăriel, alior,  limba boului, otrăţel etc.

Descriere aspect limba mielului:


Este o plantă ierbacee, de 1 m înălţime. Tulpina cilindrică, rami­ficată acoperită ca de altfel întreaga plantă, cu peri aspri alburii. Frunzele sunt şi ele aspre, cele inferioare peţiolate şi de formă elip­tică, iar cele superioare lipsite de peţiol şi oval-lanceolate. Florile albastre-roşietice (rar albe) sunt unite în inflorescenţa caracteristică.

Continut si recoltare limba mielului:

Se foloseşte întreaga plantă (Herba Borraginis) care se recoltează în timpul înfloririi (iunie—iulie). De asemenea se pot folosi numai frunzele (Folium Borraginis) sau numai florile (Flores Borraginisj. Conţin tanin, mucilagii, saponozide, alantoină, săruri de potasiu, răşini etc.

Limba mielului - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca diuretic, în răceală, bronşite, răguşeală, depurativ, retenţie urinară, palpitaţii ale inimii, boli de stomac.

Extern pentru vindecarea rănilor.

Administrare:

  1. Infuzie: se pune peste 2 linguriţe de flori o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă acoperit 10—15 minute apoi se bea 2 — 3 ceşti pe zi ca sudorific, diuretic, în tuse, răguşeală.
  2. Macerat: se pune la macerat 20 g (două linguri) de plantă la o jumătate litru de vin. Se lasă 7—8 zile, după care se strecoară. Se bea cate un păhărel zilnic ca tonic general, depurativ, diuretic, bron­şită, tuse.


Preparatele trebuie bine strecurate prin panza deasă pentru a evita trecerea perilor care ar provoca iritaţii în gat.