medicamente- plante.ro

Plante medicinale cu litera M

MACUL DE CAMP (Papaver rhoeas L.)

 

 

Alte denumiri pentru macul de camp:

Se cunoaşte şi sub numele de mac roşu, mac sălbatic, paparoane, pipaci.

 

Descriere aspect mac de camp:


Macul de camp este o plantă ierboasă anuală, cu tulpina păroasă, ce creste pana la  1 m înlăţime. Frunzele dinţate şi păroase, cele bazale sunt peţiolate, iar cele de pe tulpină sunt lipsite de peţiol. Florile, cate una pe tulpină, sunt de culoare roşie cu o pată neagră la bază, iar petalele cad foarte repede. Plan­ta conţine un suc lăptos, alb la început care devine apoi galben. Planta se află frecvent prin culturile de cereale (grau), prin păşuni.

 

Continut si recoltare mac de camp:

De la această plantă se recoltează pe­talele florilor (Flores Rkoeados) care se usucă repede la umbră, în strat subţire. Conţin coloranţi din grupa antocianidinilor (cianina, mecocianina), alealoizi (readina, reagenina), mucilagii etc.

 

Mac de camp - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca emolient, expectorant, uşor calmant pectoral, contra tusei, în gargară, contra insomniilor etc. Se poate utiliza de asemenea ca un colorant vegetal pentru produse de cofetărie.

 

Administrare:

  • Infuzie: peste o linguriţă de petale uscate se toarnă o ceaşcă de apă fierbinte. Se lasă 10—15 minute în repaus, se bea fracţionat în timpul unei zile ca emolient, calmant al tusei şi calmant general. Se poate îndulci după gust. De asemenea, se poate asocia cu flori de tei sau frunze de pătlagină, este un bun somnifer pentru copii şi bătrani.
  • Pilule sedative preparate din: ex­tract moale de Papaver 0,10 g şi extract moale de Glycyrrhiza 0,05 g pentru o pilulă; se iau 2—4 pilule seara înainte de culcare.

 

 

MACUL DE GRĂDINA (Papaver somniferumL.)

 

Alte denumiri pentru macul de gradina:


Se mai numeşte afion, mac alb, paparună, somuişor etc.

Descriere aspect mac de gradina:


Este o plantă ierboasă a cărei tulpină ajunge pînă la 1 m înăl­ţime, ramificandu-se numai în partea ei superioară. Frunzele de la baza tulpinii sunt lung peţiolate, cele de pe tulpina mijlocie scurt peţiolate şi cele din partea superioară a tulpinii sunt lipsite de peţiol. Florile — cate una pe o ramură — sunt mari, de culoare albă, roză sau roşie, uneori chiar violetă. Fructul este o capsulă ovoidă tur­tită, acoperită cu un căpăcel (ca o pălărioară), la baza căreia se află nişte pori, prin care pot fi scuturate seminţele din interior. Aceste seminţe sunt mărunte, negre-cenuşii, bogate în ulei şi au un gust plăcut aromat. Planta se cultivă pentru utilizări alimentare, medicinale şi chiar ornamentale.

Continut mac de gradina:

De la această plantă se folosesc pentru scopuri medicinale; fructele (Capita Papaveris sau Fructus Papaveris) se recoltează înainte de maturitate. Se mai folosesc şi seminţele dar mai mult pentru nevoi alimentare. Capsulele de mac conţin un suc lăptos bogat în gumirezine, grăsimi, substanţe proteice, mucilagii, enzime, acizi organici, alcaloizi specifici (morfina, narcotina, narceina, papaverina, tebaina, laudanina, codamina etc). Seminţele de mac conţin ulei gras, proteine, glucide etc.

Mac de gradina - proprietati terapeutice:

Intrebuinţarea fructelor de mac se face numai sub supravegherea medicului deoarece conţinutul lor în morfină, care are o puternică acţiune analgezică, prezintă inconvenientul de a provoca obişnuinţă cu consecinţe foarte grave. Avand în vedere acest lucru utilizarea chiar empirică a acestei plante este periculoasă şi practica de a da copiilor fiertură de mac ca să doarmă este cu totul contraindicată. De aceea la copii nu se prescriu preparatele din mac nici pentru uz extern. Chiar pentru adulţi folosirea de ceai din capsule de mac pentru a putea dormi a dus în frecvente cazuri la intoxicaţii grave.

In caz de intoxicaţii accidentale se recomandă spălaturi stomacale, cărbune medicinal, purgative şi produse cu tanin.

Administrare empirică:

 1. Gargară: se folosesc două capsule de mac care se pune într-o ceaşcă cu apă şi se adaugă o linguriţă de seminţe de in. Se fierbe un sfert de oră şi apoi după răcire se adaugă 10 g miere şi 2 g borax. Se face gargară în angină şi amigdalită.
2. Clismă: se folosesc 15 capsule de mac, 15 g seminţe de in, 10 g nalbă mare, 10 g flori de lumănărică (Verbascum) şi 100 ml apă. Se fierbe totul pînă scade la un volum de 500 ml, după care se lasă să se răcească şi se strecoară. Se face clismă în colici intestinale, litiază biliară şi renală.

 

MĂCEŞUL (Roşa canina L.)

 

Alte denumiri pentru maces:

Numit rug, cacadar, mărăcine, răsură, sipică, trandafir sălbatic etc.

Descriere aspect maces:

Un  arbust lemnos sub  forma  de tufă, ale cărei ramuri sunt prevăzute cu spini care au varful curbat. Frunzele sunt impari-penate cu foliolele eliptice sau ovale şi avand stipele bine vizibile la baza petrolului. Florile sunt frumoase roşii, roze sau în unele cazuri chiar albe. Sunt plă­cut mirositoare. Fructele sunt fructe false, numite măceşe. Au forma de boabe verzi la început şi devin roşii-portocalii la coa­cere, în ele se află adevăratele fructe, care sunt achene mici, învelite în perişori aspri. Planta creşte spontan la margini de pă­dure, prin tufişuri, pe margini de dru­muri, pe langă garduri, din zona de deal şi pană la munte.

Continut si recoltare mac de camp:

Se recoltează fructele false (Fructus cynosbati) care se culeg toamna înainte de căderea brumei. Ele conţin un com­plex de vitamina C, A, B1( B2, P, PP, K etc., alături de zahăr invertit, pectine, acizi organici, flavonozide, ulei gras şi ulei eteric etc.

Maces - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca sursă de polivitamine în hipovitaminoză,  apoi ca tonic aperitiv, în afecţiuni hepatice, afecţiuni renale ca diuretic, în bronşită etc.

Administrare:

  1. Pulbere: se ia cate un varf de cuţit de fructe uscate şi zdrobite de mai multe ori pe zi. Asigură necesarul de vitamine ale organismului şi este un bun tonic pentru copii şi bătrani.
  2. Decoct: se pune o jumătate de litru de apă la fiert şi cand fier­be se adaugă 2—3 linguriţe de fructe uscate şi zdrobite. Se lasă să mai dea un clocot apoi se acoperă şi se lasă să se astampere. Se bea îndulcit după dorinţă, 1—2 ceşti din acest decoct; asigură necesarul de  vitamine  ale  organismului  pentru  o  zi.
    Se fierb 75 g fructe uscate şi zdrobite într-un litru de lapte. Se lasă să se răcească şi apoi se îndulceşte după dorinţă. Se beau mai multe ceşti pe zi în hipo- sau avitaminoză, ca tonic şi în bronşite.
  3. Tinctură: se pune la macerat o jumătate de kilogram de pulpă de măceşe cu o jumătate de kilogram de zahăr. Se lasă cateva zile pană se formează un suc şi apoi se adaugă o jumătate de litru de spirt. Se strecoară şi se trage în sticle de dimensiuni mici, bine închise. Se folosesc cateva picături seara înainte de culcare. Este bun tonic şi sedativ.
  4. Lichior: se pune la macerat un litru de pulpă de măceşe cu o jumătate kg de zahăr, se lasă pană ce se formează sucul, apoi se adaugă 3 litri de alcool bun. Se lasă la macerat în bucătărie timp de 2—4 săptămani scuturand în fiecare zi de cateva ori. Se preseaza şi se trage în sticle. Se poate dilua cu apă după dorinţă.
    O altă reţetă de lichior. Se pune la macerat un litru de pulpă de măceşe cu 1 litru de alcool şi se lasă la căldura din bucătărie timp de 2 săptămani. Apoi se filtrează şi la filtrat se adaugă 500 g zahăr dizolvat în un litru şi jumătate de apă. Este un bun recon­fortant pentru oamenii bătrani.
  5. Ceai: se face un amestec din părţi egale de măceşe, dumbravnic, izmă, şi flori de păducel. O lingură la un pahar de apă fier­binte, se lasă să stea 15—20 minute acoperit, apoi se strecoară şi se bea călduţ şi îndulcit, dimineaţa pe nemancate. Este bun contra astmu­lui şi a bolilor de piept, precum şi în colicile intestinale.
  6. Infuzie : se face din frunzele de măceşe aşa că peste o lingură de frunze uscate se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă aco­perit timp de 15—20 minute apoi se bea călduţ şi îndulcit în boli de piept,  colici,  boli de rinichi şi vezică urinară.
  7. Fungus Cynosbati. Este un caz de teratologie care are o formă spongioasă şi se produce în urma înţepăturii unei viespi din genul Cynips. Se recoltează toamna tarziu, după căderea frunzelor şi se usucă în vase acoperite ţinute pe cuptor. După uscare se pulveri­zează într-un mojar.
    Tinctura preparată din aceasta se citează a fi bună în cazuri de retenţie urinară, de viermi intestinali, de guşa, de dizenterie etc.
    Se poate lua şi sub forma de pulbere cate 1—4 g (un varf de cuţit) pe zi.
  8. Achenele păroase din măceşe amestecate cu miere de albine sau cu alte dulceţuri se dau copiilor pentru eliminarea viermilor intesti­nali.

 

 

 

 MACRIŞUL DE CAMP (Rumex acetosa L. sin. Acetosa pratensis MMI.)

Alte denumiri pentru macris de camp:


Se cunoaşte şi sub numele de acriş, măcriş bun, măcriş de gră­dină etc.

Descriere aspect macris:

Este o plantă ierbacee cu tulpina cărnoasă care ajunge la 1 m înăl­ţime. Frunzele de formă alungit-lanceolată  au  un peţiol bine dezvoltat. Atat frunzele cat şi tulpina au gust acru, răcoritor. Flo­rile sunt mici, unite în inflorescenţe bărbăteşti şi femeieşti, acestea din urmă sunt de culoare roşiatică. For­mează spice dense sau întrerupte. Planta creşte prin fineţe, lunci ume­de, poieni de pădure de la şes şi pană în zona alpină. Uneori se şi cultivă pentru nevoi alimentare.

Continut si recoltare macris:

De la această plantă se utilizează părţile aeriene (Herba Rumicis) şi rădăcina (Radix Rumicis Acetosae). Conţin oxalat acid de potasiu (pană la 4,5%) alături de acid oxalic (1%), vitamina C, substanţe flavonoidice, tanin.

Macris - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca antiscorbutic, tonic aperitiv, diuretic, laxativ etc. Rădăcina şi seminţele au acţiune antidiareică.

Consumată în exces dă intoxicaţii manifestate prin greaţă, vomă, diaree; prezenţa oxalaţilor face să scadă cal­ciul din sange, scăzand totodată şi timpul de coagulare al sangelui. Intoxi­caţia se combate prin preparate cu cal­ciu şi vitamina K, precum şi purgative.

Administrare:

 1. Infuzie: peste o linguriţă de plantă se toarnă o ceaşcă de apă fierbinte, se strecoară şi se bea ca răcoritor, tonic, laxativ, în scorbut, anemie.
2. Decoct: obţinut din rădăcină, se prescrie ca diuretic.

 

MACRIŞUL IEPURELUI (Oxalis acetosella L.)

Alte denumiri pentru macris:

Se mai numeşte măcriş ca trifoiul, măcriş de pădure, trifoi acru etc.

Descriere aspect macris:


Este o plantă ierboasă de talie mică, avand în pămant un rizom de pe care pleacă frunzele trifoliate susţinute de un peţiol lung şi de culoare roşie. Florile sunt de culoare albă cu vinişoare roşii şi sunt susţinute de tulpini florifere mai lungi decat peţiolurile frunzelor. Fiecare tulpină poartă o singură floare. Intreaga plantă are un gust acru-răcoritor, caracteristic. Este foarte frecvent întalnită în pădurile de foioase (fag şi stejar) şi chiar în cele de conifere, pană în zona alpină.

Continut si recoltare macrisul iepurelui:

Se întrebuinţează frunzele cu peţiolul lor precum şi pedunculii floriferi (Herba Oxalidis Acetosellae). Ele conţin oxalat acid de po­tasiu, vitamină C, mucilagii, pectine, enzime, săruri organice etc.

Macrisul iepurelui - proprietati terapeutice:

Intrebuinţările acestei plante se referă la acţiunea diuretică, antiscorbutică, hepatică, în intoxicaţii cu arsen şi mercur.

Consumul excesiv al acestei plante dă naştere la fenomene de greaţă şi vomă. Prezenţa acidului oxalic face ca acesta să se combine cu calciul din organism (de exemplu din sange) şi dă naştere la hemoragii, în astfel de cazuri se intervine cu purgative pentru eliminarea excesului din organism precum şi cu preparate de calciu pentru refacerea echilibrului acestui element.

Administrare:

  1. Decoct: 10 g de plantă proas­pătă (o lingură de supă) se fierb într-o jumătate de li­tru de apă, se lasă să se răcească, se strecoară, se fo­loseşte ca apă de gură, în cazuri de ulceraţii ale gurii, la comprese ce se aplică pe răni. Intern, cu mare precau­ţie, în intoxicaţii cu arsen sau mercur.
  2. Planta proaspătă pisată se pune pe răni şi abcese pentru vindecarea şi evitarea infectării lor.
  3. Limonada răcoritoare se obţine dintr-un pumn de măcriş iepuresc care se fierbe cu un litru de apă, se lasă se se răcească, după care se adaugă zahăr după gust.
  4. Soluţia de măcriş iepuresc poate sa fie folosită la scoaterea petelor de cerneală de pe haine sau obiecte de lemn sau de rugină.

 

 
Mai multe articole..
Pagina 1 din 5