medicamente- plante.ro

MERIŞOARELE (Vaccinium vitis — idaea L.)

 

Alte denumiri pentru merisoare:


Se mai numeşte şi afin roşu, cimişir, coacăz de munte, merişor de munte, stropşele etc.

Descriere aspect  merisoare:


Plantă scundă ce ajunge pană la o jumătate de metru înălţime. Foarte ramificată formează asociaţii în zona de munte, numite afanete. Frunzele sale sunt pieloase, obovate, cu marginea întreagă, puţin îndoită şi mici pete brune pe dosul lor. Ele persistă şi pe timpul iernii. Florile au o culoare albă şi sunt unite în inflorescenţe în formă de ciorchine. Fructele sunt boabe de culoare roşie aprinsă şi au gust acru-astringent.

Recoltare frunze merisoare:

Planta creşte prin pajişti şi zăvoaie de munte şi de la ea se recol­tează frunzele care se culeg toamna. Conţin arbutozidă, metilarbutozidă, flavonozide, tanin, vitamină C etc.

Merisoare -  proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează în cistite, ca diuretic, antiseptic al căilor urinare (pielite, uretrite etc), antidiareic, hemostatic etc.

Administrare:

  1.  Infuzie: 4—6 g (o linguriţă) de pulbere de frunze se opăresc cu o ceaşcă de apă fierbinte. Se lasă 10 minute, apoi se strecoară. Se beau 1—2 căni pe zi în afecţiuni ale căilor uri­nare. Nu se beau mai multe căni şi nu se foloseşte această infuzie de către femeile gravide.
  2. Decoct: se face din 20—60 g frunze la 200 ml (o ceaşcă) de apă. Se bea o ceaşcă, fracţionat, pe zi. Băutul se face încet, sub formă de înghiţituri rare. Se foloseşte în caz de cistite, hematurie, tuse.
  3. Pulbere: se iau cate 2—3 g (un vîrf de cuţit) de 3 ori pe zi în cistite, pielite, uretrite, antiseptic al căilor urinare.