medicamente- plante.ro

MESTEACĂNUL (Betula verrucosa Ehrh.)

 

Alte denumiri pentru mesteacan:


Se cunoaşte şi sub numele de mesteacăn alb, măstacăn, mestecan etc.

 

Descriere aspect  mesteacan:

Este un arbore înalt de 30 — 40 m avand pe ramurile tinere coajă albă care se desface sub forma de inele subţiri. Rămurelele sale atarnă în jos. Mugurii foliari sunt vascoşi şi au formă ovală-alungită. Frunzele sunt rombice-triunghiulare şi sunt lipicioase cand sunt tinere. Florile sunt unisexuate; cele mascule sub forma de maţişori apar înaintea frunzelor şi au o formă cilindrică, cele femele apar tot înaintea frun­zelor dar se dezvoltă odată cu acestea. Planta se află spontan alcătu­ind asociaţii numite mestecănişuri la zona de contact dintre fag şi molid. Se şi cultivă această plantă prin parcuri şi grădini ca plantă ornamentală.

 

Recoltare si continut mesteacan:

Se recoltează frunzele (Folium Betulae) şi mugurii (Gemmaez Betu-lae), precum şi un gudron extras din distilarea lemnului.
Conţin taninuri, rezine, flavone, acid cafeic, substanţe triterpenice, ulei eteric etc.

 

Mesteacan -  proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca diuretic, antireumatic, diaforetic, colagog, piatră la rinichi, edem de origine cardio-renală, ascită etc.

Empiric, gudronul se foloseşte în tratamentul scabiei şi al calvitiei.

A dministrare:

  1. Pulbere: se prepară prin pisarea frunzelor ; se ia zilnic cate un varf de cuţit de 4—5 ori pe zi.
  2. Infuzie: se pune la fiert 3—4 linguriţe de frunze sfăramate într-o ceaşcă de apă. Inainte de a da în clocot se adaugă un varf de cuţit de bicarbonat. Se lasă în repaus şi se bea fracţionat în timpul unei zile. Este un bun diuretic şi antireumatic.
    Peste 1 lingură de pulbere din frunze se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă 1—2 ore, apoi se strecoară şi se bea călduţ. între mese. Este bun diuretic, în boli de rinichi, ascită. Se poate adăuga anason sau lemn dulce.
    Peste 100 g muguri se toarnă 700 ml apă în clocot. Se pune pe foc şi se mai fierbe pană ce scade la 500 ml. Se îndulceşte şi se bea fracţio­nat în timpul unei zile în cazuri de ascită. Cura se repetă timp de trei zile.
  3. Sucul de mesteacan: se obţine prin incizii care se fac primăvara în ramuri tinere şi în tulpină, unde se pun cepuri pentru recoltare. Se foloseşte ca stimulent general şi în cosmetică pentru preparare de loţiuni.