medicamente- plante.ro

MURUL (Rubus fruticosus L.)

 

Alte denumiri pentru mur:


Este numit si mur de pădure, mur negru, murar, rug de mure etc.

 

Descriere aspect  mur:


Plantă lemnoasă sub forma de tufă sau arbust înalt de 1 —2 m. Ramurile sale sunt prevăzute cu ghimpi. Frunzele sunt impari-penate cu 5 foliole neegale. Ele sunt aromate. Florile de culoare albă sunt unite în inflorescenţe în formă de ciorchini. Fructele sunt alcătuite din mai multe drupe mici de culoare neagră. Planta creşte prin tu­fişuri, la margine de pădure şi chiar pe mirişti în zona de  deal.

 

Recoltare si continut mur:

Se recoltează frunzele (Folium Rubi fruticosi) fără peţiolul principal precum şi fructele (Fructus Rubi fruticosi).
Frunzele conţin tanin, substanţe flavonice, acizi, vitamina C, inozitol etc.
Fructele conţin acizi organici, tanin, pectine, pentozani, antociani, vitamina C etc.

 

Mur -  proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca antidiareic, gargară în afecţiuni în gură şi gat, leucoree, hemoroizi, gastroenterite, colite, gingivite etc.

 

Administrare:

  1. Infuzie: peste 2 linguriţe de frunze zdro­bite se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă acoperit timp de 10—15 minute apoi se strecoară. Se beau 2 ceşti pe zi în bronşite, colite, diaree, afecţiuni gastro-intestinale, boli de rinichi.
  2. Decoct: peste 1—2 linguri de frunze se toarnă 2 ceşti de apă rece şi se lasă o jumătate de ceas. Se fierbe apoi 10—15 minute după care se strecoară. Se bea 1—2 ceşti pe zi, încet sub forma de înghiţituri rare. In afecţiuni gastro-intestinale, diaree, afecţiuni pulmonare.
    Se fierb 4 linguri de frunze zbrobite cu o ceaşcă de apă timp de 5—10 minute. Se lasă să se răcească şi se strecoară. Se fac cu aceasta după diluare clisme şi băi la şezut în hemoroizi şi fisuri anale, gargară în afecţiuni ale cavităţii bucale, comprese în boli ale pielii şi răni.
  3. Clismă : se fierb 30 g frunze de mur cu 20 g tăraţe de grau într-o jumătate de litru de apă. Fierberea durează 15—25 minute apoi se strecoară şi se diluează. Se întrebuinţează după diluare ca şi mai sus în hemoroizi, leucoree, afecţiuni ale pielii şi răni.
  4. Substitut al ceaiului: pentru aceasta se folosesc frunze tinere din varful ramurilor. După culegerea lor se lasă să se veştejească 24 ore, apoi se întind cu sucitorul şi se umezesc puţin. Se leagă apoi într-o bucată de panză sau sac şi se lasă astfel 2—3 zile. In acest timp au loc procese de fermentare care dau frunzelor o aromă plăcută, care se păstrează dacă se pun frunzele într-un vas ermetic închis.

La prepararea ceaiului se va avea grija să se facă numai infuzie şi nu un decoct, deoarece prin fierbere se extrage o cantitate mai mare de tanin care dă ceaiului un gust şi proprietăţi astringente.
Un substitut similar şi folosind aceeaşi tehnică se poate obţine din frunze de zmeur, fragi şi afine.