medicamente- plante.ro

Plante cu litera N, O

 OVĂZUL (Avena sativa L.)

 

Descriere aspect ovaz:

Este tot o graminee cultivată la noi mai ales ca plantă furajeră. Se recunoaşte după spicul care este foarte lax şi fructele care sunt alungite şi ascuţite la capăt.

 

Ovaz - proprietati terapeutice:

Se folosesc fulgii de ovăz ca şi tonic general pentru copii şi bătrani.

 

Administrare:

  1.  Decoct: se fierbe timp de 15—20 de mi­nute 20 g (o lingură plină) de fulgi de ovăz la un litru de apă. Se bea ca tonic general, precum şi pentru nisip la rinichi şi vezică.
 

OSUL IEPURELUI (Ononis spinosa L.)

 

Alte denumiri pentru osul iepurelui:

Se cunoaşte şi sub numele de asudul calului, caşul iepurelui, lemnie, lungoare, sufină etc.

 

Descriere aspect osul iepurelui:

Este un semiarbust, cu tulpina lignificată în partea inferioară şi ierboasă în partea ei superioară. Este prevăzută cu spini (la Ononis hircina lipsesc spinii). Frunzele inferioare au formă trifoliată, iar cele superioare sunt simple. Florile au culoare roză şi sunt dispuse cate una la subţioara frunzelor superioare. Intreaga plantă este păroasă şi lipicioasă din cauza glandelor care le are pe suprafaţa ei. Creşte prin păşuni şi fineţe aride, precum şi prin tufişuri şi la marginea drumurilor.

 

Continut si recoltare osul iepurelui:

De la această plantă se recoltează rădăcinile (Radix Ononidis), recoltarea făcandu-se primăvara timpuriu sau toamna. Conţin ononozide, saponozide, o fracţiune volatilă, fitoaglutinină, ulei gras, ulei volatil, tanin etc.

 

Osul iepurelui - proprietati terapeutice:

Se foloseşte ca diuretic, în afecţiuni renale, ca sudorific, depurativ, în artrite cronice, stări aler­gice, în combaterea eczemelor etc.

 

Administrare:

  1. Pulbere : se prepară din rădăcină; se ia zilnic cate 1—2 g, este bun diuretic.
  2. Decoct: se fierb 20 g rădăcină mărunţită cu un litru de apă pană cand cantitatea scade la 750 ml. Se foloseşte fracţionat în timpul unei zile. Se face o cură de mai multe zile pentru combaterea ascitelor, în afec­ţiuni renale, retenţie urinară. Un decoct mai concentrat se obţine din 3 linguriţe de frunze la o ceaşcă de apă, după ce în prealabil au fost plămădite 20— 30 minute în apă rece ; se beau 2—3 ceşti pe zi pe nemancate în ascită, boli ale aparatului urinar, stări alergice etc.
  3. Ceai: se prepară un amestec din 40 g osul iepurelui cu 30 g frunze de mesteacăn şi 30 g rădăcină de lemn dulce. Din acest amestec se fierbe o lingură la o ceaşcă de apă. Se bea timp de 3—4 zile cate o ceaşcă zilnic, apoi se face o pauză de 4 zile şi se repetă cura. Este un foarte bun diu­retic în afecţiuni renale, ascită, stări alergice, prurit.

Un bun diuretic se obţine dintr-un amestec de rădăcină de osul iepurelui şi seminţe de fenicul (molură). Se face un decoct din rădăcină de nalbă în care apoi se adaugă fructele de fenicul, se lasă în repaus 10—15 minute. Se îndulceşte cu zahăr şi se bea fracţionat în timp de 24 ore. Este indicat  în catar vezical şi litiază renală.

 

ORZUL (Hordeum vulgare L.)

 

Alte denumiri pentru orz:

Se cunoaşte şi sub numele de orzoaica.

 

Descriere aspect orz:

Este una din plantele ierboase, păioase, care se cultivă pe tarlale întinse, aproape tot aşa de mult ca şi graul şi porumbul.
Se diferentiaza de grau prin aceea că are paiul mai scund, iar în spic boabele sunt aşezate pe două randuri, în rare cazuri 4 sau 6 randuri. Arista este lungă de caţiva centimetri, iar pleava se desprinde greu de bobul care are o formă ovală. Planta este cultivată pentru nevoi furajere, dar mai ales pentru necesităţi alimentare şi industriale (în industria berei). Se diferenţiază şi la orz, un orz de toamnă şi unul de primăvară ca şi la grau.

 

Orz - proprietati terapeutice:

Se foloseşte ca tonic general  la copii, în afecţiuni ale rinichilor şi vezicii urinare, gargară în amigdalită şi afte etc.

 

Administrare:

1. Decoct: se fierb 20 g (două linguri) de orz la un litru de apă. Se beau mai multe (2—3) ceşti pe zi în boli de rinichi şi vezică, se face gargară în amigdalită.
2. Orz încolţit: se iau 1—2 linguri pe zi ca tonic general, liniştitor al nervilor. Incolţirea se obţine punand orzul după îmbibare pe un vas deschis şi ţinandu-l 1—2 zile la temperatura din bucătărie.

 

OREZUL (Oryza sativa L.)

 

Alte denumiri pentru orez:

Se cunoaşte şi sub numele de riscase sau horez, urez etc.

 

Descriere aspect orez:

Este o plantă ierbacee care la noi se cultivă destul de putin (doar în unele zone din sudul ţării). Are nevoie de multă apă în primele peri­oade de vegetaţie, astfel incat se cultivă sub apă. Spicul său este lax, foarte rar, iar secerarea necesită şi ea unele precauţii ca să nu se scuture bobul. Bobul de orez corticat şi necorticat, se procură mai ales din comerţ şi se ştie că orezul este gramineea cu cele mai largi întrebuinţări pe scară mondială, mai ales ca aliment. Nu trebuie să lipsească nici din farmacia casnică a nici unei gospodării, în special acolo unde sunt copii. A fost şi un vechi remediu farmaceutic fie sub forma de boabe de orez (Semina Oryase) fie sub forma de făină de orez (Farina Orysae) sau sub forma de amidon de orez (Amylum Orysae) bobul de orez conţinand cea mai mare cantitate de amidon.

 

Continut orez:

Pe langă amidon boabele de orez mai conţin fosfat de calciu etc.

 

Orez - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează atat intern sub forma de decoct ca antidiareic, dar şi extern sub forma de făină în cataplasme contra arsurilor, a exemelor şi a rănilor, precum şi în cosmetică pentru prepararea de pudră (amidonul de orez avand bobul foarte mic şi potrivit pentru pudre) sau mască pentru ten.

 

Administrare si intrebuintari :

  1. Decoct: se prepară fierband o lingură de orez decorticat la o ceaşcă de apă timp de 10—15 minute. Se stre­coară şi zeama se bea neîndulcită pentru combaterea diareei şi a dizen­teriei, în pediatrie se diluează mult şi se poate îndulci cu zaharină.
  2. Pulbere: se obţine din boabe de orez prin zdrobire. Cum aceste boabe sunt foarte tari, ele se umezesc în prealabil uşor şi apoi se triturează cu ajutorul unui pistil în mojar. Se foloseşte pentru pudrarea exemelor, a unor boli de piele sau în cosmetică.
  3.  Clei: se tratează făina de orez (pulberea) cu apă rece. Se lasă timp de o jumătate de oră, apoi se încălzeşte uşor. Se lasă din nou în repaus. Se obţine o masă cleioasă care poate fi utilizată pentru lipit.
 

OBLIGEANA  (Acorus calamus L)

 

Alte denumiri pentru obligeana:

Se cunoaşte şi sub numele de buciumaş, călin, crin de apă, papură roşie, trestie miro­sitoare etc.

 

Descriere aspect obligeana:

Este o plantă ierbacee de apă care are în pămant un rizom gros, bine mirositor. De pe acesta se ridică frunzele în formă de spadă, precum şi tulpinile florifere pe care florile sunt aşezate în inflorescenţe caracteristice, un spadice, gros şi cărnos. Planta creşte pe malul apelor stătătoare şi este destul de rară în flora spontană a ţării noastre.

 

Continut si recoltare obligeana:

De la această plantă se recoltează rizomi (Rhizoma Calami) care se culeg toamna sau primăvara de timpuriu. Conţin ulei volatil, derivaţi fenolici, principii amare (acorina), vitamina C şi B1, colină, rezine, substanţe minerale etc.

 

Obligeana - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca tonic amar, stomahic, în anorexie, ca sedativ, nevroză, insomnie, neurastenie, epilepsie etc.
Extern se foloseşte în cosmetică pentru prepararea de paste de dinţi, ape de gură etc.

 

Administrare:

  1. Decoct: se face un decocot dintr-o lin­gură de rizom mărunţit la o ceaşcă de apă pană ce dă un clocot. Se strecoară şi se bea în doze mici (3—4 linguriţe pe zi), altfel produce greaţă. Este un bun tonic gastric (intră în componenţa ulcerotratului). Activează de asemenea diureza şi transpiraţia (se recomandă în stări gripale, nefrite, enterite etc).
  2. Tinctura: se prepară din 10—20 g (1—2 linguri) de pulbere de rizom la 100 ml de alcool bun. Se lasă să stea la temperatura came­rei timp de 10 zile, scuturandu-se zilnic de 2—3 ori. Apoi se filtrează şi se trage în sticle mici bine închise. Se iau zilnic cate 50—60 de pică­turi înainte de mancare dacă se urmăreşte stimularea poftei de mancare sau după masa dacă se urmăreşte acţiunea carminativă, a preparatului.
  3. Pulberea: se iau zilnic 1—4 varfuri de cuţit pe pulbere de rizom de obligeană înainte de mancare ca tonic stomahic.

 

 
Pagina 1 din 3