medicamente- plante.ro

NALBA MARE (Althaea officinalis L.)

 

Alte denumiri pentru nalba mare:

Se cunoaşte şi sub nu­mele de nalba albă, nalbă bună, nalbă de luncă, nalbă de pădure, rujă etc.

 

Descriere aspect  nalba mare:

Este o plantă ierbacee care ajunge la peste 1 m înălţime şi este albicios-păroasă. Rădăcina este ramificată, fiind aşezată oblic sau orizontal în pămant. Are o culoare galben-cenuşie la exterior şi albă la interior. Frunzele sunt alterne, întregi, ovale sau lobate. Frunzele inferioare au 5 lobi, iar cele superioare au doar 3. Florile sunt grupate în ciorchine la varful tulpinii. Au o culoare roşiatică sau albă şi înfloresc în lunile iulie—august. Planta se întalneşte din zona de campie pană la munte, prin faneţe umede, pe malul nurilor, în lunci, zăvoaie,  locuri  ruderale.

 

Recoltare si continut nalba mare:

De la această plantă se recoltează frunzele, florile şi rădăcina (Folium Althaea, Flores Althaea, Radix Althac i). Frunzele se recoltează înainte de înflorire, florile în timpul înfloririi, iar rădăcinile în lunile octombrie—noiembrie, de la plantele de 2—3 ani.
Frunzele şi florile conţin substanţe mucilaginoase, iar rădăcinile conţin, pe langă mucilagii, amidon, betaină, asparagină, substanţe minerale etc.

 

Nalba mare -  proprietati terapeutice:

Nalba este una din cele mai fo­losite plante medicinale, atat în me­dicina populara cat şi în cea ştiinţi­fică.
Are numeroase indicaţii: ca emolient şi expectorant, în inflama­ţii ale organelor respiratorii (mai ales la copii), în colici abdominale etc.

 

Administrare:

  1. Infuzie: peste o linguriţă de flori de nalbă se toarnă o ceaşcă de apă clocotită. Se lasă în repaus 10—15 minute, se beau 1—2 căni pe zi în boli res­piratorii.
  2. Decoct: se fierbe o linguriţă plină de pulbere de rădăcină de nalbă cu o ceaşcă de apă timp de 5 minute. Se bea călduţ ca emolient, în abcese dentare, faringiene, tuse, afecţiuni urinare iar extern se fac spălaturi în furunculoză.
    Un decoct mai concentrat din 60 g pulbere de rădăcină într-un litru de apă se foloseşte pentru comprese în amigdalite sau spălaturi în caz de hemoroizi.
  3. Ceai: se face un amestec din o lingură de pulbere de rădăcină de nalbă într-un litru de apă, împreună cu 2 g rădăcină de sclipeţi şi o linguriţă de flori de muşeţel. După răcire se bea fracţionat în ulcer stomacal.
    De asemenea se face un amestec din 50 g pulbere de rădăcină de nalbă cu 30 g pulbere de rădăcină de lemn dulce, 20 g pulbere de rădăcină de viorele şi 40 g rădăcină de potbal, din care se fierb 1—2 linguri într-o ceaşcă de apă timp de 5 minute. Se bea fracţionat în timpul unei zile în tuse şi alte boli ale aparatului respirator.
  4. Macerat: rădăcina se pune cu apă la rece, în concentraţie de 1—3%. Se beau 1—2 căni pe zi în mai multe prize în caz de infla­maţii ale aparatului respirator şi în afecţiuni digestive ; se poate folosi şi ca gargară.
  5. Cataplasmă: se face o fiertură din două linguri de frunză într-o ceaşcă de apă clocotită timp de 10 minute. Se fac spălaturi ale furunculelor.
  6. Pulberea de rădăcină: se poate lua cate un varf de cuţit ca laxativ. Un amestec din 10 g pulbere de rădăcină de nalbă cu 5 g pulbere de lemn dulce şi 5 g lactoză administrat cate 1—2 varfuri de cuţit în puţină apă seara înainte de culcare are efect laxativ în constipaţii cronice.