medicamente- plante.ro

OREZUL (Oryza sativa L.)

 

Alte denumiri pentru orez:

Se cunoaşte şi sub numele de riscase sau horez, urez etc.

 

Descriere aspect orez:

Este o plantă ierbacee care la noi se cultivă destul de putin (doar în unele zone din sudul ţării). Are nevoie de multă apă în primele peri­oade de vegetaţie, astfel incat se cultivă sub apă. Spicul său este lax, foarte rar, iar secerarea necesită şi ea unele precauţii ca să nu se scuture bobul. Bobul de orez corticat şi necorticat, se procură mai ales din comerţ şi se ştie că orezul este gramineea cu cele mai largi întrebuinţări pe scară mondială, mai ales ca aliment. Nu trebuie să lipsească nici din farmacia casnică a nici unei gospodării, în special acolo unde sunt copii. A fost şi un vechi remediu farmaceutic fie sub forma de boabe de orez (Semina Oryase) fie sub forma de făină de orez (Farina Orysae) sau sub forma de amidon de orez (Amylum Orysae) bobul de orez conţinand cea mai mare cantitate de amidon.

 

Continut orez:

Pe langă amidon boabele de orez mai conţin fosfat de calciu etc.

 

Orez - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează atat intern sub forma de decoct ca antidiareic, dar şi extern sub forma de făină în cataplasme contra arsurilor, a exemelor şi a rănilor, precum şi în cosmetică pentru prepararea de pudră (amidonul de orez avand bobul foarte mic şi potrivit pentru pudre) sau mască pentru ten.

 

Administrare si intrebuintari :

  1. Decoct: se prepară fierband o lingură de orez decorticat la o ceaşcă de apă timp de 10—15 minute. Se stre­coară şi zeama se bea neîndulcită pentru combaterea diareei şi a dizen­teriei, în pediatrie se diluează mult şi se poate îndulci cu zaharină.
  2. Pulbere: se obţine din boabe de orez prin zdrobire. Cum aceste boabe sunt foarte tari, ele se umezesc în prealabil uşor şi apoi se triturează cu ajutorul unui pistil în mojar. Se foloseşte pentru pudrarea exemelor, a unor boli de piele sau în cosmetică.
  3.  Clei: se tratează făina de orez (pulberea) cu apă rece. Se lasă timp de o jumătate de oră, apoi se încălzeşte uşor. Se lasă din nou în repaus. Se obţine o masă cleioasă care poate fi utilizată pentru lipit.