medicamente- plante.ro

OSUL IEPURELUI (Ononis spinosa L.)

 

Alte denumiri pentru osul iepurelui:

Se cunoaşte şi sub numele de asudul calului, caşul iepurelui, lemnie, lungoare, sufină etc.

 

Descriere aspect osul iepurelui:

Este un semiarbust, cu tulpina lignificată în partea inferioară şi ierboasă în partea ei superioară. Este prevăzută cu spini (la Ononis hircina lipsesc spinii). Frunzele inferioare au formă trifoliată, iar cele superioare sunt simple. Florile au culoare roză şi sunt dispuse cate una la subţioara frunzelor superioare. Intreaga plantă este păroasă şi lipicioasă din cauza glandelor care le are pe suprafaţa ei. Creşte prin păşuni şi fineţe aride, precum şi prin tufişuri şi la marginea drumurilor.

 

Continut si recoltare osul iepurelui:

De la această plantă se recoltează rădăcinile (Radix Ononidis), recoltarea făcandu-se primăvara timpuriu sau toamna. Conţin ononozide, saponozide, o fracţiune volatilă, fitoaglutinină, ulei gras, ulei volatil, tanin etc.

 

Osul iepurelui - proprietati terapeutice:

Se foloseşte ca diuretic, în afecţiuni renale, ca sudorific, depurativ, în artrite cronice, stări aler­gice, în combaterea eczemelor etc.

 

Administrare:

  1. Pulbere : se prepară din rădăcină; se ia zilnic cate 1—2 g, este bun diuretic.
  2. Decoct: se fierb 20 g rădăcină mărunţită cu un litru de apă pană cand cantitatea scade la 750 ml. Se foloseşte fracţionat în timpul unei zile. Se face o cură de mai multe zile pentru combaterea ascitelor, în afec­ţiuni renale, retenţie urinară. Un decoct mai concentrat se obţine din 3 linguriţe de frunze la o ceaşcă de apă, după ce în prealabil au fost plămădite 20— 30 minute în apă rece ; se beau 2—3 ceşti pe zi pe nemancate în ascită, boli ale aparatului urinar, stări alergice etc.
  3. Ceai: se prepară un amestec din 40 g osul iepurelui cu 30 g frunze de mesteacăn şi 30 g rădăcină de lemn dulce. Din acest amestec se fierbe o lingură la o ceaşcă de apă. Se bea timp de 3—4 zile cate o ceaşcă zilnic, apoi se face o pauză de 4 zile şi se repetă cura. Este un foarte bun diu­retic în afecţiuni renale, ascită, stări alergice, prurit.

Un bun diuretic se obţine dintr-un amestec de rădăcină de osul iepurelui şi seminţe de fenicul (molură). Se face un decoct din rădăcină de nalbă în care apoi se adaugă fructele de fenicul, se lasă în repaus 10—15 minute. Se îndulceşte cu zahăr şi se bea fracţionat în timp de 24 ore. Este indicat  în catar vezical şi litiază renală.