medicamente- plante.ro

Plante cu litera P

PRUNUL (Prunus domestica L.)

 

Alte denumiri pentru prun:

Prunul mai este numit şi perje, bardace etc.

 

Descriere aspect prun:

Este o plantă arborescentă cu foarte numeroase forme şi varie­tăţi. Frunzele sale sunt întregi, uşor păroase pe dos. Florile sunt de culoare albă şi au un singur ovar din care se dezvoltă un fruct carac­teristic drupaceu (pruna) care este eliptic, la maturitate de culoare albastră-roşiatică şi avand suprafaţa brumată.
La noi se cultivă ca plantă de gră­dină sau în livezile din zona de deal şi de munte. Este poate cel mai răspandit pom fructifer din tara noastra.

 

Continut si recoltare prun:

Se recoltează fructele (Fructus Pruni sau Fructus Prunorum) care se culeg la completa lor maturitate.
Ele conţin zaharuri, acizi organici, pectină, săruri  minerale  etc.

 

Prun - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca laxativ, emolient, uşor diuretic, dar mai ales este un excelent reglator al tranzitului intestinal şi un stimulent al ficatului leneş.

 

Administrare:

  1. Zeamă de prune uscate: se pun 15—20 de prune uscate într-o ceaşcă cu apă călduţă. Se lasă o zi, apoi se bea seara la culcare. Este un bun laxativ.
  2. Fiertură: se fierb cateva prune uscate într-o ceaşcă de apă. Se lasă să se răcească. Se bea pe stomacul gol fiind un bun laxativ.
    Se poate face şi un compot neîndulcit, care are acelaşi efect.
    Ca stimulent al intestinului şi ficatului leneş se folosesc 8—20 de prune deshidratate şi desacidificate. Aceasta se obţine prin aceea că se fierb prunele 2—3 ore în apă, care se schimbă şi ea de 3—4 ori.   Se consumă prunele călduţe, sau încălzite uşor în apă caldă.
  3. Sirop: se alege 100 g pulpă de prune care se pune în 150 ml alcool de 60° şi se ţine o zi. Se face apoi un sirop din 330 ml apă si 770 ml zahăr care se toarnă peste prune. Se foloseşte cateo linguriţă după mancare ca laxativ, emolient, diuretic etc.
 

PORUMBARUL (Prunus spinosa L.)

 

 

Alte denumiri pentru porumbar:

Se cunoaşte şi sub numele de coţobrei, coroabe, mărăcine, porumbel etc.

 

Descriere aspect porumbar:


Este o tufă scundă, cu ramurile foarte spinoase. Frunzele au o formă eliptică sau oblong-ovată, sunt păroase pe dos şi apar după în­florirea plantei. Florile sunt de culoare albă şi apar primăvara de timpuriu (martie-aprilie). Fructul este o drupă (prună) sferică, de culoare albastră-negricioasă şi are gust astringent, dulceag, după ce a fost brumat. Planta se întalneşte des la margini de pădure, pe coline însorite, pe stancării etc. de la campie şi pană la zona de munte.

 

Continut si recoltare flori si fructe porumbar:

Se recoltează florile (Flores Pruni spinosi) şi fructele (Fructus Pruni spinosi).
Florile conţin derivaţi flavonici, cvercetrină, acizi organici, săruri de magneziu şi potasiu etc. Fructele conţin zaharuri, antociani, acizi organici, gumorezine, vitamină C, săruri de potasiu şi de magne­ziu etc.

 

Porumbar - proprietati terapeutice:

Florile se întrebuinţează ca sedativ, hipotensiv şi uşor diuretic.
Fructele au acţiune antidiareică, în dischinezii biliare, în boli de rinichi etc.

 

Administrare:

  1. Infuzie: peste 1 linguriţă de flori de porumbar uscate se pune o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă să stea acoperit timp de 10—15 minute, apoi se strecoară şi se bea 2 — 3 ceşti pe zi ca sedativ, uşor hipotensiv şi diure­tic.
    Peste o linguriţă de frunze uscate şi pulverizate se pune o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă acoperit 10—15 minute apoi se strecoară. Se bea 2 — 3 ceşti pe zi în erupţii tegumentare, boli de rinichi şi de vezică,  depurativ.
  2. Decoct: se fierbe o linguriţă de fructe uscate de porumbar într-o ceaşcă de apă timp de 15 — 20 minute. Se strecoară şi se completează la volumul iniţial. Se bea 2—3 ceşti pe zi ca antidiareic, în boli de rinichi şi dischinezii biliare.
  3. Vin: se zdrobeşte 300 g boabe de proumbel şi se toarnă peste ele un litru de must. Se lasă să fermenteze şi apoi se trage în sticle bine închise.  Se ia cate un păhărel ca şi calmant al nervilor, tonic stomahic şi antidiareic.
 

PORUMBUL (Zea mays L.)

 

Alte denumiri pentru porumb:


Se numeste si păpuşoi, cucuruz, mălai etc.

 

Descriere aspect porumb:


Plantă ierbacee viguroasă, anuală. Ea are o tulpină înaltă de peste 2 m, împărţită în noduri şi internoduri, iar interiorul tul­pinii este plin cu măduvă spongioasă. Frunzele sunt simple, cu marginea întreagă şi tăioasă, iar dispoziţia lor este alternă. Ele înconjură tul­pina, de la nivelul din care iau naştere pană la nivelul superior acestuia. Florile sunt unisexuate dispuse pe aceeaşi plantă. Cele mascule sunt aşezate în varful tulpinii şi alcătuiesc o inflorescenţă laxă (un panicul) de formă piramidală. Florile femele alcătuiesc şi ele inflorescenţe (ştiuletele) protejate de pănuşe, dintre care iese „matasea" alcătuită din stile şi stigmate.
Fructele sunt cariopse dispuse în şiruri longitudinale pe un ax îngroşat.
Este o plantă cultivată pentru necesităţi alimentare, indus­triale şi furajare.

 

Continut si recoltare porumb:

De la această plantă se întrebuinţează stigmatele „mătasea" (Stigmata Maydis) care se culege înainte de maturizarea boabelor.
Conţin saponozide, ulei volatil, ulei gras, săruri de potasiu săruri de calciu, alantoină, vitamina K etc.

 

Porumb - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca diuretic, în litiază renală şi vezicală, în stop urinar, cistite, metrite, hipoglicemic, cură de slăbire etc.

 

A dministrare:

  1. Infuzie: peste 3—5 g (cat se ia cu 3 degete) mătase de porumb se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă 5—10 minute apoi se stre­coară şi se bea 1 —2 căni pe zi ca diuretic în boli de rinichi şi vezică, cistite.
  2. Infuzie: se face ca mai sus din două linguri de mătase de po­rumb la o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă 5—10 minute, apoi se stre­coară. Se bea cate o lingură la interval de 3 ore ca diuretic, boli de rinichi şi vezică, cistită, metroragii.
  3. Ceai: se face un amestec din cantităţi egale de mătase de porumb şi cozi de cireşe. Din acesta se toarnă peste o linguriţă de ames­tec o cană de apă în clocot, se lasă în repaus 10—15 minute apoi se strecoară. Se bea fracţionat 1—2 ceşti pe zi în ascită, umflarea pi­cioarelor (în boli de inimă), afecţiuni renale şi vezicale.
  4. Sirop: se prepară din 25 g extract de stigmate de porumb (mătase) la care se adaugă 975 g sirop de zahăr. Se iau 2—4 linguri pe zi (ceea ce corespunde la o ceaşcă de ceai), în boli de rinichi şi vezică, în ascită după boli de ficat, inimă şi rinichi, me­troragii etc.
  5. Malaiul de porumb se poate folosi pentru preparare de cataplasme.
  6. Uleiul din germeni de porumb este bun în dieta celor cu coles­terolul ridicat, în ateroscleroză.
 

PODBALUL (Tusillago farfara L.)

 

 

Alte denumiri pentru podbal:


Se numeşte şi brustur alb, brustur de rau, guşa găinii, papapungă etc.

 

Descriere aspect podbal:

Plantă ierbacee la care din rizomul ce iernează ies primăvara de timpuriu (martie —aprilie) mai multe tulpiniţe roşiatice care poartă în varf inflorescenţe capituliforme de culoare galben-aurie. Frunzele apar mai tarziu, au o formă rotunjită şi sunt albe pe dos din cauza perilor moi pe care îi au. Ele au un diametru de 15—20 cm. Planta creşte prin terenuri argiloase şi calcaroase, pe luncile rau rilor.

 

Continut si recoltare podbal:

 Se recoltează florile şi frunzele culese fără peţiol.
Conţin substanţe amare, mucilagii, tanin, gume, ulei volatil, săruri de potasiu, magneziu şi fosfor, acizi organici, fitosterină etc.

 

Podbal - proprietati terapeutice:

Se foloste la combaterea tusei, bronşitelor, catarului pulmonar, astmului, ca expectorant, în diskinezii biliare, dispepsii, răguşeală etc.

 

Administrare:

  1. Frunze: se pun crude pe rană pentru vindecare. Uscate şi tăiate mărunt pot fi folosite ca tutun. Au avan­tajul că scad crizele de astm tabagic.
  2.  Infuzie : se tratează o linguriţă de flori şi frunze cu o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă 10 minute acoperit, se strecoară şi se bea cate o lingură la 2—3 ore, în diskinezii biliare, dispepsii, astm, ca tonic aperitiv.
    O infuzie mai concentrată cu 2 linguriţe de flori şi frunze este un bun expectorant mai ales în stări postgripale cand tusea este "coaptă". Este bine suportat de copii şi com­bate arsurile pe piept. E bun şi ca gargară în cazuri de răguşeală.
  3. Decoct: se fierb 1 -2 linguri de frunze zdrobite într-o ceaşcă de apă. Se strecoară şi se tratează plăgile şi ulceraţiile precum şi erupţiile tegumentare.
  4. Ceai: se face un amestec din două părţi de podbal, soc şi pătlagină şi o parte lemn dulce, fenicul şi albăstrele. Se fierbe o linguriţă la o ceaşcă de apă şi se bea o ceaşcă dimineaţa şi una seara în bronşite şi boli pectorale, sau cu lingura în accese de tuse.
 

PLOPUL NEGRU (Populus nigra L.)

 

Alte denumiri pentru plop negru:

Se cunoaşte şi sub numele de plop, ploputaş, plută, plutaş etc.

 

Descriere aspect plop negru:

Este un arbore înalt de peste 30 m cu o coroană largă. Coaja de pe tulpina principală este adanc brăzdată şi de culoare neagră. Pe lujerii tineri coaja este galben-verzuie sau galben-brună. Frunzele sunt de formă rombic ovată şi au varful alungit. Ele au un peţiol lung şi turtit lateral şi sunt de culoare verde mai închisă pe faţa lor superi­oară şi mai deschisă pe faţa inferioară. Mugurii sunt alungiţi şi au varful puţin curbat. Ei au o culoare brună, sunt lipicioşi şi au miros aromatic şi gust amar. Planta creşte prin zăvoaie şi lunci, de-a lungul raurilor din zona de deal şi campie. Uneori plopul este cultivat prin parcuri sau de-a lungul şoselelor că arbore ornamental şi de protecţie.

 

Continut si recoltare plop negru:

Se recoltează mugurii (Gemmae Populi) care se culeg primăvara de timpuriu prin lunile februarie-martie. Conţin ulei volatil, compuşi flavonici, tanin, rezine, saponozidc (salicina, populina etc).

 

Plop negru - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca antiseptic, antiinflamator, astringent, în tratamentul rănilor, al arsurilor, al degeraturilor, în afecţiunile bronhice etc.

 

Administrare:

  1. Infuzie: peste o linguriţă de pulbere din muguri se pune o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă acoperit 10—15 minute apoi se strecoară şi se bea îndulcit 2—3 ceşti pe zi ca dezinfec­tant în boli ale aparatului urinar, antiseptic al căilor respiratoare, în reumatism cronic.
  2. Mugurii: arşi pe jar dau un miros plăcut aerului din camere şi sunt în acelaşi timp un dezinfectant al camerelor, în convalescenţă.
  3. Alifie: muguri de plop fierţi în untură, apoi storşi şi amestecaţi cu ceară galbenă, se foloseşte în tratamentul hemoroizilor şi al rănilor.
  4. Decoct: o lingură de muguri de plop se fierb într-o ceaşcă de apă pană dă un clocot. Se strecoară şi decoctul se amestecă pe foc mocnit cu untură proaspătă pană la omogenizare. Este bun în arsuri şi hemoroizi, precum şi ulceraţii ale pielii.
  5. Tinctura: peste 50 g muguri de plop se pune 250 ml spirt şi se lasă la temperatura din bucătărie timp de 8 zile scuturandu-se zilnic. Se strecoară şi se trage în sticle bine închise. Se folosesc 15 picături zilnic de trei ori pe zi în apă. Este bun în tuse şi extern în frecţii şi inflamaţii.
 
Mai multe articole..
Pagina 1 din 5