medicamente- plante.ro

PELINUL (Artemesia obsinthium)

 

 

Alte denumiri pentru pelin:

Se mai intituleaza pelin alb, iarba fecioarelor, pelin bun, pelinaş, peliniţă etc.

 

Descriere aspect pelin:

Este un semiarbust cu un rizom scurt si tulpină aeri­ană de 70—150 cm, lemnoasă la partea ei inferioară. Frun­zele sunt fripenat-sectate cele de la bază, cele din lungul tulpinii sunt bipenat-fidate, iar cele din varf sunt simple, lanceolate. Florile mici gălbui sunt unite în inflorescenţe globuloase, grupate în ciorchine la varful tulpinii. Intreaga plantă este alb-tomentoasă şi degaja un miros plăcut aromat. Planta are un gust amar puternic.
Este foarte răspandită atat în locuri cultivnte, cat şi în locuri necul­tivate, mai ales pe margini de drumuri.

 

Continut si recoltare pelin:

Se recoltează varfurile înflo­rite (Herba Absinthii) care se culeg în iulie —august.
Conţin ulei volatil, substanţe amare, acid izovalerianic şi palmitic, flavonozide etc.

 

Pelin - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca tonic stomahic, stimulent al poftei de mancare, uşor laxativ, antihelmintic, diu­retic, în crampe stomacale, ca uşor sedativ etc.
Femeile gravide nu vor lua această plantă şi nici cele care alăptează, deoarece laptele devine amar şi copiii nu mai sug.
De asemenea nu se va lua de către persoanele cu afecţiuni nervoase, deoarece este un excitant nervos.

Trebuie de asemenea respectată doza prescrisă căci pot apărea stari de intoxicare manifestate prin stări de agitaţie, halucinaţii, convulsii, pierderea cunoştinţei şi chiar moartea.
In general nu se vor face cure mai mari de două săptămani.

 

Administrare:

  1. Infuzie: peste o linguriţă de plantă se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă acoperit 15—20 de minute apoi se strecoară şi se ia în 3 reprize înainte de a manca. Este un tonic stomahic, stimulează pofta de mancare, este depurativ, hipotensiv, antihelmintic, antivomitiv etc.
    O infuzie mai concentrată cu 2 linguriţe de pelin se foloseşte pentru spălarea rănilor şi a furunculelor.
  2. Tinctură: se pun 20—30 g varfuri înflorite de pelin în 20—30 ml alcool şi se lasă 24 ore. Se adaugă apoi 200 ml ulei bun şi se fierbe uşor pe baia de apă 3—4 ore. Se lasă apoi în repaus 2—3 zile după care se strecoară şi se trage în sticle mici bine închise. Se iau cate 10 picături pe zi în boli de stomac, de ficat, viermi intestinali, dere­glari ale ciclului.
  3. Tonic stomahic: se pune la macerat 90 g pelin cu 30 g coji de portocale, 15 g pulbere de rădăcină de genţiana, 15 g pulbere de rădăcină de obligeană şi 8 g scorţişoară într-un litru şi jumătate de alcool diluat (64°). Se lasă 8—10 zile scuturandu-se zilnic de 2—3 ori, apoi se strecoară şi se pune în sticluţe mici bine astupate. Se bea cate un păhărel înainte de mancare.
  4. Vin de pelin: se face din 30 g pelin, 60 g alcool de 60° şi un litru de vin alb bun. Se pune la macerat pelinul în alcool şi după 24 de ore se adaugă vinul şi se lasă să macereze 10 zile. Se filtrează şi se trage în sticle mici bine închise. Nu se va folosi mai mult de un pahar (100 ml) ca tonic.
  5. Vermut: se face un amestec din părţi egale de pelin, levănţică, măgheran, mentă, rozmarin şi jales. Din acest amestec 50 g se tra­tează cu un litru de vin alb şi se lasă să macereze 8—10 zile agitand zilnic. Se trage apoi în sticle bine închise şi se ia cate un păhărel îna­inte de mancare.
  6. Bere cu pelin: se obţine punand să macereze o parte pelin în 30 de părţi de bere. Se poate folosi această băutură în combate­rea viermilor intestinali.
  7. Pentru paraziti interni: se face un amestec din 2—3 g (cate se ia cu 3 degete) pulbere de pelin la care se adaugă 2 g (tot 3 degete) pulbere de rădăcină de lemn dulce, 0,5 g (un varf de cuţit) de anason zdrobit. Această cantitate se ia odată dimineaţa pe nemancate . Tratamentul se repetă 3—4 zile.