medicamente- plante.ro

PINUL (Pinus silvestris L.)

 

Alte denumiri pentru pin:

Se mai numeste brad, brad de munte,  chifăr, pin roşu, silhă etc.

 

Descriere aspect pin:

Plantă lemnoasă arborescentă ce atinge înălţimi de peste 50 m. El este uşor de recunoscut de la distanţă prin aceea că are coaja de culoare roşie-cărămizie. Frunzele sale sunt aciculare, lungi în jur de 7 cm şi sunt unite cate două la baza lor printr-o formaţiune membranoasă. Ele au o culoare ce bate înspre  verde-albăstrui.
Planta creşte în zona de munte unde alcătuieşte asociaţii cunoscute sub numele de pinete. Se poate întalni şi prin mlaştinile de turbă dar şi prin parcuri ca plantă ornamentală.

 

Continut si recoltare pin:

Se recoltează mugurii (Turiones Pini) care se culeg primăvara prin mai—iunie, de pe lujerii în formare. Ei conţin ulei volatil, răşină, tanin, vitamina C etc.

 

Pin - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca diuretic, antiseptic, în bronşită, în boli ale aparatului urinar (cistite, pielite, uretrite) iar extern ca cicatrizant al rănilor, în reumatism, scabie etc.

 

Administrare:

  1. Infuzie: peste 2 linguri de ace de pin zdrobite se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă acoperit timp de 10—15 minute apoi se strecoară şi se îndulceşte. Se bea zilnic 1 ceaşcă în boli pulmonare, reumatism, ca diuretic, în boli ale aparatului urinar.
  2. Sirop de muguri: peste 100 g muguri se toarnă 100 ml spirt şi se lasă să macereze timp de 12 ore. Se adaugă apoi un litru de apă în clocot şi se lasă şase ore. Se strecoară apoi şi se adaugă 200 g zahăr în 100 ml soluţie şi se fierbe din nou pană ce se topeşte tot zahărul. Se strecoară şi se trage în sticle. Se iau cate 2—3 linguriţe pe zi în tuse, bronşită, boli de piept, nevralgii, reumatism, boli ale aparatului urinar.
  3. Baie: se fierb 500—1 500 g frunze de pin într-o oală cu 2—3 litri de apă. Se fierbe acoperit, apoi se toarnă în cada de baie reglan-du-se temperatura la aproximativ 32—37°. Nu se stă în baie mai mult de  10—15 minute.
  4. Tinctura: peste o parte de ace de pin se toarnă 10—12 părţi alcool de 70°. Se lasă să macereze la temperatura din bucătărie timp de două săptămâni după care se decantează şi se filtrează. Se trage în sticle bine închise. Se folosesc cateva picături la un pahar cu apă, ca dezinfectant al gurii şi nasului, a faringelui, în combaterea tusei şi boli ale aparatului urinar.
  5. Gudronul de pin: se obţine prin distilarea uscată a lemnului. Acesta amestecat cu sulf, untură rancedă şi încălzit uşor pe baia de apă pentru omogenizare, se foloseşte în tratamentul scabiei şi a bolilor de piele în general.
  6. Alifie : se prepară din răşină de pin şi se foloseşte în tratamentul rănilor şi al bubelor.
  7. Uleiul de pin: se foloseşte în cosmetică, precum şi ca inhalant în boli ale aparatului respirator.