medicamente- plante.ro

Plante cu litera R

RUSCUŢA DE PRIMĂVARA / DEDITEL (Adonis vernalis L.)

 

 

Alte denumiri pentru ruscuta/deditel:


Se intituleaza şi dediţei galbeni.

 

Descriere aspect ruscuta/deditel:


Plantă ierbacee scundă de 10 — 40 cm, ce formează mici tufisuri prin păşuni şi pajişti nisipoase, pe coaste însorite din zona dealurilor. Frun­zele sale sunt de 2 —4 ori penat-sectate iar florile au o culoare galben-aurie.

 

Continut si recoltare ruscuta/deditel:


Se recoltează părţile aeriene în timpul în­floririi (aprilie —mai) pe timp uscat şi însorit. Conţin glicozide cardiotonice (adonidozidă, adonivernozidă) alături de saponozide, cumarină etc.

 

Ruscuta/deditel - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca diuretic, cardiotonic, în ascite etc.
Nu se poate prescrie bolnavilor cu hi­pertensiune arterială, deoarece ridică tensiunea.
Trebuie avut în vedere că excesul de ruscută dă fenomene de intoxicare manifestate prin greaţă, vomă, diaree, iar în cazuri extreme prin stop cardiac se ajunge la moarte. Se intervine cu vomitive, purgative, cărbune activ şi analeptice cardiace.

 

Administrare:

  1. Infuzie: se umectează o linguriţă de plantă mărunţită cu o jumătate de ceaşcă de apă în clocot. Se lasă acoperit 15 minute apoi se strecoară şi se bea fracţionat în timpul unei zile. Este un bun cardiotonic.
    Alt fel de infuzie cu ruscuta: peste 2 g (cat se ia cu 3 degete) pulbere de plantă se toarnă o ceaşcă de apă clocotita şi se lasă 15 minute. Se beau 2 ceşti pe zi în boli de inimă, tahicardii, extrasistole, tulbu­rări neurovegetative.
  2. Tinctură: se macerează în alcool concentrat 20 g (două linguri) pulbere de plantă în 100 ml alcool. Se lasă 10 zile la temperatura camerei apoi se filtrează. Se folosesc cate 10 picături de 5—6 ori pe zi.
 

ROSTOPASCA (Chelidonium majus L.)

 

 

Alte denumiri pentru rostopasca:

Intitulata si buruiană depecingine, negelariţă, buruiană de negi, crucea voi­nicului, gălbenare etc.

 

Descriere aspect rostopasca:

Este o plantă ierbacee cu rizom din care iese tulpina aeriană ce ajunge pană la 1 m. Frunzele sunt de tip penat, cele infe­rioare cu peţiol, cele superioare fără. Florile galbene-aurii sunt unite cate 2—8 în inflorescenţe umbeliforme. Intreaga plantă prin rupere elimină un suc lăptos de culoare galbenă-portocalie.
Este o plantă foarte des întalnită pe langă garduri, prin locuri pietroase, pe marginea drumurilor etc.

 

Continut si recoltare rostopasca :

Se recoltează părţile aeriene care se culeg în timpul înfloririi (aprilie —septembrie).
Conţin alcaloizi specifici (chelidonina, homochelidonina, cheleritrina, berberina, sanguinarina, sparteina etc).

 

Rostopasca - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează în afecţiuni hepatice, biliare, ca diuretic, laxativ, excitant etc.

Planta trebuie folosită cu precauţie deoarece poate produce into­xicaţii ce se manifestă prin iritaţia tubului digestiv, vomă, respiraţie încetinită, chiar delir şi halucinaţii. Se intervine cu laxative şi vomi­tive şi cu cărbune activ.

 

A d m inistrare:

  1. Suc proaspăt de rostopasca: se aplică prin badijonare de 3 ori pe zi pe negi, bătături etc.
  2. Infuzie: peste 1—2g (cat se ia cu 3 degete) pulbere de rosto­pasca se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă 15—20 minute apoi se strecoară. Se beau 1—2 linguri la interval de 3 ore în colecistopatii, litiază vezicală, spasme ale tractului gastro-intestinal.
  3. Pulbere: se marunteste bine planta uscată şi cu pulberea se pudrează rănile şi fistulele.
  4. Vin de rostopasca: peste 12—20 g (1—2 linguri) pulbere se toarnă un litru de vin fierbinte. Se lasă 1—2 zile apoi se strecoară şi se iau zilnic 1—4 linguri înainte de mesele principale. Este bun în afecţiunile ficatului, splinei şi ca diuretic.
  5. Alifie: se face o alifie din 30 g pulbere de rostopasca, 15 g lanolină, 15 g vaselină şi 10 picături de acid fenic. Este bun în orice afecţiuni tegumentare (bube dulci, herpes etc).
  6. Alifie contra cheliei: se face din cate 6 g suc de rostopasca, săpun alb şi unguent camforat. Se curăţă capul tuns şi se aplică mai întai o cataplasmă emolieută. Se spală apoi din nou şi se aplică un decoct din frunze de rostopasca ce se lasă 6—8 minute, după care se aplică şi se fricţionează cu această alifie.
 

ROSMARINUL (Rosmarinus officinalis L.)

 

 

Alte denumiri pentru rosmarin:

Se cunoaşte şi sub numele de mirtin, rosmolin etc.

 

Descriere aspect rosmarin:

Plantă semilemnoasă, bine mirositoare, a cărei tulpină ajunge la o jumătate de metru. Frunzele sunt liniare şi dispuse opus. Florile albastre-violete sunt aşezate la subţioara frunzelor din varful ramurilor.
Este o plantă ornamentală cultivată prin grădini si parcuri.

 

Continut si recoltare rosmarin :

De la această plantă se recoltează frunzele (Folium Rosmarini) care conţin ulei volatil, compuşi terpenici, ma­terii tanante, acid rosmarinic.

 

Rosmarin - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca analgezic, antireumatic, nevralgii etc.

Extern se foloseşte ca vulnerar, pentru creşterea părului etc.

 

Administrare:

  1. Infuzie: se toarnă peste 2 g pulbere de frunze, o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă acoperit 10—15 minute apoi se strecoară. Se bea 1—2 ceşti pe zi în boli de stomac, de intes­tine, tuse, anemie. O infuzie mai concentrată, dintr-o linguriţă la o ceaşcă de apă, se foloseşte în stări de covalescenţă, dispepsii, surmenaj psihic şi intelectual.
  2. Ceai: se face un amestec de rosmarin, ienupăr şi leuştean din care se fierbe o linguriţă la o ceaşcă de apă în clocot. Se beau 1—2 ceşti pe zi în ascită, ca diuretic, în boli de rinichi şi inimă.
  3. Vin: se pun 3 părţie de frunze în 100 ml vin, se ţine la temperatura ca­merei 3—4 zile după care se strecoară şi se bea cate un păhărel zilnic ca tonic general şi în boli de inimă.
  4. Cosmetică: se face o infuzie din in 50 g frunze la o jumătate litru apă, se fac tamponări pentru catifelarea tenului; de asemenea cu această infuzie se spală pe cap pentru comba­terea mătreţii şi stimularea creşterii părului.
 

PĂTLĂGEAUA ROŞIE (Solanum lycopersicum L.)

 

Alte denumiri pentru patlagea rosie:

Se numeşte şi bărădici, demade, gogonele, paradaise, părădăi, tomate etc.

 

Descriere aspect patlagea rosie:

Este o plantă ierbacee cu tulpina de peste 1 m ce se susţine pe araci. Frunzele penate au segmentele inegale, iar florile sunt de un galben spălăcit. Fructul este o boabă suculentă, verde la început şi roşie la coacere. Intreaga plantă are o aromă specifică şi colorează puternic tegumentele. Se cultivă pentru nevoi alimentare consuman-du-se fructele proaspete sau preparate în conserve.

 

Continut patlagea rosie:

 Conţine vitamine (A, B, C etc), acizi organici, săruri minerale etc.

 

Ratlagea rosie - proprietati terapeutice:

Se recomanda în dieta unor maladii, ca sursă de vitamine precum si în cosmetică etc.

 

Administrare:

  1. Fructe proaspete: se consumă cate 2—3 fructe dimineaţa ca tonic digestiv, tonic stomahic, în erupţii tegumentare, boli de ficat. Se poate folosi numai sucul stors din fructe.
  2. In cosmetică: se fac frecţii cu suc proaspăt pe faţă pentru frăgezirea tenului. Pentru aceasta se spală faţa seara cu apă caldă, apoi se freacă cu o roşie tăiată în două şi se lasă aşa pană dimineaţa, cand se spală din nou cu apă caldă. Tratamentul se repetă de mai, multe ori.
 

ROINIŢA (Meiissa officinalis L.)

 

 

Alte denumiri pentru roinita:

Se numeşte şi buruiana stupilor, cătuşnică, iarba roilor, lămaiţă, mătăciune, roişte, stupelniţă etc.

 

Descriere aspect roinita:

Este o plantă ierboasă înaltă în jur de o jumătate de metru. Tulpina ei este patrunghiulară cu peri. Frunzele sunt ovale şi au marginea dinţată. Florile sunt de culoare albă-gălbuie şi formează inflorescenţe dispuje în verticile false (jumătăţi de verti­cile), fiind aşezate pe aceeaşi parte a tulpinilor şi ramurilor. Intreaga plantă are aromă de lămaie. Creşte pe langă garduri, tufişuri şi locuri pietroase mai ales în sudul ţării. Exista si cultivata, în special de către apicultori, care atrag cu ea roiurile de albine.

 

Continut si recoltare roinita :

Se recoltează frunzele (Folium Melissae) culese în timpul înflo­ririi (iunie-august) precum şi varfurile în curs de înflorire.
După uscare drogul se păstrează în vase ermetic închise.
Conţine ulei volatil, tanin, un prin cipiu amar, acid cafeic etc.

 

Roinita - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca antispasmodic, sedativ, carminativ, în combaterea colicilor abdominale, astm, dureri de dinţi, insomnii, tulburări digestive, ca antiemetic, cicatrizant etc.

 

Administrare:

  1. Infuzie: — peste 5 g (o linguriţă) pul­bere de frunze se pun 200 ml (o ceaşcă) de apă în clocot. Se lasă 10 minute acoperit apoi se strecoară. Se beau 2 ceşti pe zi în caz de ameţeli, dureri de cap, insomnii, palpitaţii nocturne, antiisteric, tonic nervos, în nevralgii dentare etc.;
    Infuzie cu 2 linguriţe pulbere de frunze la o ceaşcă de apă în clocot se foloseşte pentru badijonări ca antiseptic şi cicatrizant al rănilor, în dureri de dinţi, dureri de stomac, colici intestinale etc.
  2. Spirt de melisă: se prepară dintr-o parte pulbere de frunze la 3 părţi alcool concentrat. Se lasă cateva zile scuturandu-se zilnic, apoi se trage în sticle mici bine astupate. Se fac frecţii contra reumatis­mului, iar intern se iau cateva picături pe o bucată de zahăr.
  3. Macerat: se pun 1 —2 linguriţe pulbere de frunze într-un litru de vin. Se lasă să macereze la temperatura din bucătărie 10—17 zile, apoi se trage în sticluţe bine astupate. Se bea cate un păhărel pentru combaterea bolilor pulmonare şi în crize de astm.
  4. Infuzie în vin: peste 1—2 linguriţe de pulbere de frunze se toarnă un litru de vin fierbinte. Se lasă acoperit pană ce se răceşte. Se bea cate o ceaşcă dimineaţa. Este un bun reconfortant, mai ales pentru persoanele bătrane şi obosite, un tonic general care stimulează funcţiile vitale, calmeaza ameţelile, migrenele, stimulează pofta de mancare etc.
  5. Ceai: se face un amestec din părţi egale de roiniţă şi flori de lămaiţă. O linguriţă din acest amestec tratată cu o ceaşcă de apă în clocot dă o infuzie care înlătură moleşeala, somnolenţa, surmenajul, migrenele, ameţelile, astmul umed, catarul pulmonar. Este un tonic general.
 
Pagina 1 din 3