medicamente- plante.ro

Plante cu litera U

USTUROIŢA (Alliaria officinalis L.)

 

 

Alte denumiri pentru usturoita:

Se numeşte şi buruiană pentru răni, rădăcină de lingoare, aişoară, aiuşor, vindecătoare, vindecăcea, vindecuţă etc.

 

Descriere aspect usturoita:

Este o plantă ierboasă care creste pana la o jumătate de metru. Frun­zele sunt de două feluri: cele inferioare de formă reniformă iar cele superioare triunghiular-ovate. Florile mici sunt unite în inflorescenţe la extremitatea tulpinii. Intreaga plantă exală prin zdrobire miros de usturoi.
Este o plantă foarte des intalnita prin tufişuri, margini de drum etc.

 

Recoltare si continut usturoita:

 Se recoltează părţile aeriene (Herba Alliariae) în timpul înflo­ririi (aprilie-mai) care conţin ulei volatil cu sulfocianat de alil şi alte principii active.

 

Usturoita-  proprietati terapeutice:

Usturoita se întrebuinţează la vindecarea rănilor, ca antiscorbutic, expectorant, în astm umed, ca depurativ, diuretic, antiputrid, stimulent, diaforetic, vermifug etc.

 

Administrare:

  1. Frunzele crude puse pe răni au proprietati cicatrizante.
  2. Infuzie:peste o linguriţă de frunze zdrobite se pune o ceaşcă de apă în clocot. După 10 minute se strecoară şi se beau 1—2 ceşti pe zi ca expectorant, diaforetic, antiscorbutic, antitusiv, în astm etc.
  3. Extract alcoolic:se obţine din o parte plantă la 10 părţi al­cool (se poate face şi cu apă fiartă). La utilizare se diluează cu ser fiziologic şi se fac spălaturi ale rănilor. Vindecă bataturile.

Se va folosi planta proaspătă, deoarece prin uscare aceasta planta îşi pier­de acţiunea.

 

 

USTUROIUL (Allium sativum L.)

 

 

Alte denumiri pentru usturoi:

Se numeşte şi aliu, aniu, ai de grădină, ostoroi etc.

 

Descriere aspect usturoi:

Este o plantă cultivată avand un bulb alcatuit din mulţi căţei înveliti individual în cate o formaţiune membranoasă. Frunzele sunt liniar plane, iar inflorescenţa este globuloasă, cu bulbii la baza ei şi învelită într-o spată membranoasă.

 

Recoltare si continut usturoi:

Se folosesc bulbii (Bulbuli Allii) care conţin alicină, bisulfură de alil, fructozane etc. Are numeroase întrebuinţări în medicina populara la noi.

 

Usturoi -  proprietati terapeutice:

Usturoiul are proprietăţi antibacteriene. Astfel, un căţel de usturoi mestecat 5 minute în gură distruge întreaga floră microbiană a gurii.
Are efecte de stimulare a digestiei, a funcţiei rinichilor, este hipotensiv, afrodisiac, antihelmintic, în arterioscleroză etc.
Extern se foloseşte ca frecţii antireumatice, frecţii pentru stimularea creşterii părului, în otite (pi­curat în ureche) etc.

 

Administrare:

  1. Mujdeiul de usturoi este bun nu numai ca şi condiment ci şi ca antigripal, în colici abdominale, ca hipoten­siv, antihelmintic etc.
  2. Infuzie: se fierb 10 g usturoi cu 100 ml apă. Se bea călduţ ca antihelmintic sau se fac clisme pentru eliminarea oxiurilor.
    O infuzie din 1—2 căţei de usturoi fierţi în lapte şi frunze de pătrunjel este buna (1—2 ceşcuţe pe zi ) ca hipotensiv şi vermifug .
  3. Tinctura: se prepară din părţi egale de suc de usturoi şi alcool. Se iau cate 4—6 picături într-un păhărel şi se face gargară în amigdalită.
  4. Alifie: se amestecă usturoi cu miere şi cu unt proaspăt pană se obţine o pastă omogenă. Cu aceasta se unge pe cap pentru combate­rea mătreţii sau a paraziţilor capilari.
  5. Sucul de usturoi picurat în ureche vindecă otitele.
  6. Sirop de usturoi: se prepară fierband o parte de usturoi cu 2 părţi apă şi adăugand zahăr după gust (3—4 linguri). Se iau 10—15 picături în apă sau în suc de fructe, ca stimu­lent al poftei de mancare, hipotensiv, în boli renale etc.
  7. Vin de usturoi: se obţine din 3—4 căţei de usturoi pisaţi la care se adaugă o jumătate de litru de vin. Se lasă să macereze 24 de ore. Se bea cate un păhărel ca diuretic în litiaza renală şi biliară.
  8. Ceai: se pregăteşte un amestec din 10 g usturoi, 20 g fructe de păducel, 20 g rădăcină de valeriană, 20 g fructe de coacăz negru şi 10 g vasc. O linguriţă din acest amestec pusă într-o ceaşcă cu apă fierbinte se lasă 10 minute, apoi se bea cate o ceaşcă pe zi înainte de masă ca hipotensiv şi în arterioscleroză.

 

 

URZICA (Urtica dioica L.)

 

Alte denumiri pentru urzica:

Este denumita si urzică de pădure, urzica mare, urzică creaţă etc.

 

Descriere aspect urzica:


Este o plantă ierbacee care are în pămant o rădăcină şi un rizom bine dezvoltate. Tulpina aeriană creste pana un metru înălţime. Frunzele in fromă de inimă, sunt dispuse opus şi au marginea dinţată. Florile mascule si femele sunt mici, de culoare verzuie şi dispuse pe plante diferite.
Planta este foarte răspandită prin tufişuri, pe langă garduri, pe marginea drumurilor, prin locuri virane, tăieturi de pădure etc. Specifici pentru această plantă sunt perii urticanţi care dau senzaţia de usturime. Ei îşi pierd această proprietate după ce planta se usucă.

 

Recoltare si continut urzica:

De la această plantă se folosesc frunzele (Folium Urticae) care se culeg în mai—iunie dar şi rădăcina care  se  culege in septembrie —octombrie.
Planta conţine clorofilă în cantitate mare, vitamina A, B2, C, K, săruri de magneziu, sodiu şi calciu, fier, mucilagii, substanţe proteice, ulei volatil, sitosteroli, acid formic etc.

 

Urzica-  proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează în hemoragii interne, reumatism, ca diuretic, catar bronhial, calmant al tusei, hematurie hemoragii uterine, polivitaminic, antianemic etc.
Extern se foloseşte în băi antireumatice, tonificarea părului şi oprirea căderii lui, combate mătreaţa şi seboreea etc.

 

A d m i n i s t r a r e :

  1. Suc de urzici: se storc frunzele proaspete, se bea 2—3 linguriţe pe zi ca diuretic, în boli de rinichi şi vezică, în hemo­ptizie, în hemoragii, sangerări nazale.
  2. Infuzie: peste o lingură de pulbere de frunze se toarnă o ceaşcă de apă clocotită. Se lasă 10—15 minute apoi se strecoară. Se beau 1—2 ceşti pe zi îndulcit cu zahăr. Este bun antihemoragic, autidiareic, calmant al tusei (dacă este îndulcita cu miere) etc.
  3. Decoct: se pun la fiert 1—2 linguriţe de pulbere de rădăcină de urzică într-o ceaşcă de apă. Se fierbe 5 minute, apoi se lasă să se ră­cească, se strecoară şi se bea 1—2 ceşti pe zi ca depurativ, erupţii tegumeutare, diuretic, expectorant, antiastmatic, antihemoroidal, ascită, metroragii, enterite, hemoragii etc.
  4. Apă de păr: se pun 100 g pulbere de frunze de urzică în 300 g alcool concentrat şi se astupă bine. Se lasă la cald (la soare vara) timp de 10—14 zile scuturandu-se zilnic de mai multe ori. Se strecoară şi se trage în sticle bine închise. La întrebuinţare se pun 3 linguri din acest preparat la o ceaşcă de apă şi se freacă rădăcina părului.
  5. Loţiune pentru păr: se face un amestec din părţi egale de pul­bere de frunze de urzică, rădăcină de brustur, frunze de mesteacăn, flori de lavandă şi conuri de hamei. Din aceasta se face o infuzie cu 6 linguri de amestec la un litru de apă clocotită. Se lasă să mai dea un clocot, apoi se lasă să se răcească, se strecoară şi se spală pe cap frecand rădăcina părului.
  6. Băi cu frunze de urzică se fac contra reumatismului, bolilor de piele, a erupţiilor tegumentare.

Biciuirea cu urzică proaspătă a zonelor reumatice dureroase, scade durerea.

 

 

URZICA MOARTĂ (Lamium album L.)

 

 

Alte denumiri pentru urzica moarta:


Este cunoscută şi sub denumirea de faţa maţei, urzică creaţă sugel alb etc.

 

Descriere aspect urzica moarta:

Urzica moarta este o plantă ierboasă cu tulpina inaltă de 20— 40 cm. Frunzele sunt ovat-cordiforme, ascuţite la varf şi au mar­ginea serată. Florile dispuse la axila frunzelor superioare au forma bilabiată.
Planta creşte pe langă ziduri, garduri, tufişuri etc.

 

Recoltare si continut urzica moarta:

Se recoltează florile  în perioada mai-iulie.
Florile conţin mucilagii, tanin, zahăr, ulei volatil, flavonozide, saponozide etc.

 

Urzica moarta -  proprietati terapeutice:

Urzica moarta se în­trebuinţează în leucoree, comprese în abcese, ulcere; în anemii, metroragii, tulburări nervoase, ca antihemoragic, hipotensiv, în hipertrofia de prostată, tulburări gastrointestinale etc.

 

Administrare:

  1. Pulbere : se iau 1 —3 varfuri de cuţit înainte de mancare sau se ames­tecă în mancare în tulburări gastrointestinale.
    2.  Infuzie: peste 2—3 g (o linguriţă) de flori se pun într-o ceaşcă cu apă clocotită. Se lasă
    10—15 minute acoperit apoi se bea călduţ în hipertrofie de prostată şi metroragii precum şi
    în tulburări gastrointestinale.
    — Infuzia cu o cantitate dublă de flori se foloseşte pentru spălaturi vaginale şi comprese în ulceraţii şi abcese.
  2. Extract alcoolic: se face după norme far­maceutice. Se iau cate 30 picături la interval de o jumătate de oră în caz de hemoragii.
  3. Sirop: la 100 g tinctură se adaugă 50 g sirop simplu şi 25 g apă. Se ia cate o linguriţă la intervale de o 30 minute în leucoree, metroragii, retroflexie uterină etc.     Se recomandă folosirea de flori proaspete, deoarece prin uscare ele îşi pierd eficacitatea.       
 

UNGURAŞUL (Marrubium vulgare L.)

 

 

Alte denumiri pentru unguras:


Este numit şi gutuită, iarbă flocoasă, voronic, cătuşnică, bălţătură etc.

 

Descriere aspect unguras:


Planta crestepana la jumătate de metru si are numeroşi peri care îi dau o tenta albă. Frunzele, păroase şi ele, au o formă ovală, cele inferioare au peţiol iar cele superioare nu. Florile albe sunt unite în verticile la baza frunzelor superioare.
Unguraşul creşte prin locuri ruderale, pe marginea drumurilor, pe langă garduri, pană în regiunea de deal.

 

Recoltare si continut unguras:


Se recoltează părţile aeriene (Herba Marrubii) culese în lunile iunie-august.
Acestea conţin tanin, substanţe amare, ulei volatil, rezine, mucilagii, saponozide, acid marrubic etc.

 

Unguras-  proprietati terapeutice:


Ungurasul se întrebuinţează ca expectorant, în bronşite, răguşeală, tuse, febrifug, tonic amar, colagog, cicatrizant, pentru pof­tă de mancare etc.

 

Administrare:

  1. Pulbere: se ia de 2—4 ori pe zi cate un varf de cuţit in amestec cu miere pentru  poftă de mancare.
  2. Infuzie:  peste o linguriţă de pulbere se toarnă o ceaşcă de apă în clocot şi se lasă acoperit 10—15 minute. Se beau 1—2 ceaiuri ca în bronşite, tuse, febră, expectorant, ca tonic stomahic etc.
  3. Macerat în vin:se pun 60 g (3 maini) de pulbere de plantă într-un litru de vin şi se lasă să macereze 10 zile scuturand zilnic. Se trage în sticle bine închise. Se beau 100 ml zilnic în gripă,  tuse,  boli   de stomac,  tahicardie,  cardiotonic, pentru   poftă de mancare etc.
  4. Sirop: se face din 3 g extract la care se adaugă 200 ml sirop simplu. Se iau cate 3 linguri pe zi în tahicardii, aritmii, ca tonic cardiac etc.

 

 
Mai multe articole..
Pagina 1 din 2