medicamente- plante.ro

FAGUL (Fagus sylvatica L.)

Alte denumiri pentru fag:
Se cunoaşte şi sub numele de făgoaie, buhaci etc.


Descriere aspect fag:
Este o plantă arborescentă, înaltă de peste 40—50 m cu o coroană caracteristică. Ramurile tinere au coaja netedă şi de culoare cenuşie-albicioasă. Frunzele sunt ovate, cu margini ondulate şi au o culoare mai deschisă pe dosul lor. In stadiul tanăr frunzele au gust acrişor.
Florile mascule sunt unite în amenţi globuloşi, iar cele femele se prezintă cu doi muguri. Fructul este caracteristic şi poartă numele de jir.
Planta formează asociaţii caracteristice numite făgete în etajul superior al dealurilor, cu trecerea spre etajul montan.

Continutul fag:

Frunzele con­ţin miricetină, leucodelfinină,   cvercetina,   acid cafeic, tanin etc.
Scoarţa conţine tanin, principii amare etc.
Din lemnul de fag prin distilare se obţine un gudron folosit în boli de piele şi boli ale căilor respiratoare.

Fag  -  proprietati terapeutice:


Se întrebuinţează ca febrifug, tonic amar şi antidiareic, mai ales scoarţa.

 

Administrare:

  1. Decoct: din scoarţă de fag, o linguriţă fiartă cu o ceaşcă de apă, se iau cate 1—2 ceşti în cazuri de diaree şi dizenterie.
    Un alt decoct din scoarţă: (o lingură de scoarţă uscată şi două linguri de scoarţă proaspătă) se fierbe cu o ceaşcă de apă pană dă un clocot. Se lasă să se astampere. Se strecoară şi se ia cate o linguriţă în caz de febră (ca antipiretic).
  2. Băi: se face o fiertură din ramuri tinere şi frunze de fag ce se toarnă în cada cu apă. Nu se foloseşte apă cu temperatura mai ridicată de 37 °C şi se stă 15—20 minute. Este bun contra durerilor reumatice.
  3. Pulbere: se pune pulbere de frunze uscate pe răni greu vindecabile. Se leagă cu o panză curată.