medicamente- plante.ro

FERIGUTA DULCE (Polypodium vulgare L.)

Alte denumiri pentru feriguta dulce:

Se cunoaşte şi sub numele de buruiană dulce, iarbă dulce, năval­nic, rădăcină dulce de munte etc.


Descriere aspect feriguta dulce:
Este o ferigă cu rizomul orizontal, cărnos, cu gust dulce, dar miros neplăcut.
Frunzele sale ajung în jur de 25 cm lungime şi sunt simple penat sectate. Ele rezistă şi peste iarnă, sunt peţiolate şi pe dosul lor se află la fiecare foliolă două şiruri de sori bruni, puctiformi, în care se află sporangii cu spori.
Planta trăieşte pe stanci umbrite şi umede din zona de munte şi sub-montană.

Recoltare rizomi feriguta dulce:

 De la această plantă se recoltează rizomii care se recoltează primăvara sau toamna. Ei conţin amidon, zahăr, ulei gras, saponozide, răşini etc.

Feriguta dulce -  proprietati terapeutice:

Se întrebuin­ţează ca expectorant, în boli ale aparatului respirator, tuse cronică, catar pulmonar, în dischinezii biliare, ca uşor laxativ etc.

Administrare:

  1. Decoct: se fierbe 10 g (o lingură) de rădăcină într-o jumătate de litru de apă. Se lasă să se răcească, se strecoară şi se bea 2—3 ceşti pe zi în boli de splină, de vezică şi rinichi, în tuse veche.
  2. Ceai: se prepară din 20 g de feriguţă, cu 10 g rădăcină de lemn dulce, 5 g rădăcină de angelică şi 200 ml apă. Se fierbe mai întai feri­guţă timp de un sfert de oră în apă, apoi se adaugă lemnul dulce şi angelica şi se mai dă un clocot. Se lasă să stea la macerat timp de 12 ore după care se strecoară şi se îndulceşte cu o lingură de miere. Se bea dimineaţa pe stomacul gol, în cazuri de insuficienţă hepatică, în constipaţii cronice.
  3. Ţuică: se plămădeşte 5 g (o linguriţă) rizom de feriguţă la 100 ml de rachiu bun timp de 7—10 zile. Se strecoară şi se bea cate o lin­gură înainte de mancare în gastrită.