medicamente- plante.ro

SALCIA (Salix alba L.)

 

 

Alte denumiri pentru salcie:

Se numeste si răchită, răchită de luncă, salcă etc.

 

Descriere aspect salcie:

Plantă lemnoasă arborescentă ce atinge 20 m înălţime. Lujerii tineri sunt de culoare brună şi sunt elastici. Frunzele sunt de formă oblong-lanceolată şi au marginea fin serată. Ele au un peţiol scurt. Florile sunt unisexuate şi formează amenţi sau maţişori, ei apărand înainte de înfrunzirea plantei. Sălciile sunt foarte comune prin lunci şi zăvoaie din zonele de deal şi de campie.

 

Continut si recoltare salcie :

De la această plantă se recoltează scoarţa (Cortex Salicis) care se strange primăvara de timpuriu în lunile februarie—martie. Ea conţine tanin, glicozide fenolice (salicina), flavonozide etc.

 

Salcie - proprietati terapeutice:

Se foloseşte ca astringent, antiseptic, antispasmodic, antireumatic, febrifug, sedativ nervos, hemostatic, calmant al durerilor uterine, sudorific,  cicatrizant etc.

Se poate folosi scoarţa şi de la alte specii de salcie care se află în flora ţării noastre ca răchita roşie mlaja etc.

 

Administrare:

  1. Pulbere: se culege scoarţa de pe ramuri trecute de trei ani. Se usucă şi se macină. Se foloseşte cate un varf de cuţit de trei ori pe zi înainte de a manca. Este bun ca antireumatic.
  2. Decoct: se pune să fiarbă o lingură de pulbere de scoarţă într-o ceaşcă de apă, timp de 30 minute. Se lasă să se răcească şi se strecoară. Se iau cate 3—4 linguri pe zi ca astringent, antireumatic,  febrifug, anemie, slăbire, sedativ nervos.
    Se face un decoct concentrat din 30 g (3 linguri) coaja de salcie la un sfert de litru de apă. Se foloseşte cate o linguriţă la 2—3 ore în hemoptizie şi diaree cu sange.
    De asemenea se foloseşte extern ca apă de gură, în amigdalită, leucoree, comprese, băi de şezut etc.
    Un decoct similar se poate folosi pentru băi de picioare la cei cărora le transpiră picioarele.
  3. Infuzie: peste o linguriţă de frunze uscate se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă acoperit 10—15 minute, apoi se strecoară. Se bea 1—2 ceşti pe zi ca anafrodisiac, în neurastenie etc.
  4. Vin: se pune la macerat 10 g (o lingură) de pulbere de scoarţă într-un sfert de litru de vin. Se lasă 1—2 săptămani la temperatura camerei scuturandu-se zilnic. Se strecoară şi se trage în sticle bine închise. Se ia cate un păhărel zilnic înainte de a manca. Este un bun sedativ nervos, antireumatic etc.
  5. Oţet: se plămădeşte în oţet 10 g ( o lingură) coaja de salcie la 100 ml oţet. Se ţine 1—2 săptămani, apoi se strecoară. Se foloseşte sub forma a cateva picături într-un pahar cu apă pentru gargară celor cărora le miroase gura (halena).