medicamente- plante.ro

SĂPUNARIŢA (Saponaria officinalis L.)

 

Alte denumiri pentru sapunarita:

Se mai numeşte berbecel, ciuin roşu, iarbă de soponit, odogaci, văcărică etc.

 

Descriere aspect sapunarita:

Este o plantă ierbacee de o jumătate de metru cu un rizom cilindric, ramificat, avand lăstari sterili şi fertili. Tul­pina aeriană este dreaptă şi puţin ramificată numai în partea ei superioară. Frunzele sunt eliptice, alungite şi au 3 nervuri vizibile pe partea inferioară. Florile de culoare albă-rozee sunt unite în inflo­rescenţe laxe şi emană spre seară un miros plăcut. Planta trăieşte pe langă garduri, pe marginea raurilor, a drumurilor dar se şi cultivă.

 

Continut si recoltare sapunarita :

Se recoltează rizomii şi rădăcinile (Radix Saponariae rubrae) de la plante din al doilea an de vegetaţie. Conţine saponozide triterpenice, heterozide, flavonozide etc.

 

Sapunarita - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca expectorant, antitusiv, depurativ, colagog, cicatrizant, pentru vindecarea eczemelor, antihelmintic etc.
Depăşind o anumită doză prepara­tele din această plantă devin toxice şi vomitive. Ele dau naştere la iritaţii ale tractului gastrointestinal, la diaree etc. In caz de intoxicaţie bolnavul prezintă tremurături, uscarea gurii şi gatului, pareza limbii, halucinaţii şi midriază puternică. Se pot manifesta şi iritaţii externe sub formă de iritaţii ale pielii şi mucoaselor şi chiar eczeme. Tratamen­tul se face prin administrare de vomi­tive, purgative şi cărbune medicinal.

Administrare:

  1. Infuzie: se pune la macerat în 50 ml (un pahar de vin) apă 1—3 g (o linguriţă) de pulbere de rădăcină. Se lasă 6—8 ore după care se pune pe foc şi se dă un clocot cu o ceaşcă de apă. Se bea din aceasta o ceaşcă pe zi ca depurativ, expectorant, în erupţii tegumentare cronice, icter, astm etc.
  2. Decoct: preparat ca mai sus dar cu 10 g pulbere (2 linguriţe) se foloseşte pentru băi şi clisme la şezut în oxiuri sau se face gargară în bronşite sau se tamponează rănile pentru a le curăţa. Este indicat şi în boli de ficat, erupţii tegumentare, tuse veche, circulaţie venoasă deficitară etc.
  3. Macerat: se face din o linguriţă de pulbere pusă într-o ceaşcă de apă rece şi lăsată timp de 8 ore. Se bea o ceaşcă pe zi ca depurativ, în  tuse, bronşită etc.
  4. Sirop: se face din 10 g extract apos de săpunariţă puse în 990 g sirop simplu. Se iau 50—100 ml pe zi ca expectorant, de­purativ şi în eczeme.

Cu praful se va umbla cu mare grijă deoarece provoacă strănut (se şi folosea altădată ca praf de strănutat).