medicamente- plante.ro

STEJARUL (Quercus robur L, sin. Q. pedunculata Ehrh.)

 

 

Alte denumiri pentru stejar:

Este numit si stejar de luncă, tufan etc.

 

Descriere aspect stejar:

Un arbore robust, cu coroana largă şi ramurile groase, noduroase. Frunzele au forma caracteristica, penat sinuate şi au un peţiol foarte scurt.

Florile sunt unisexuate, mascule şi femele, pe acelaşi individ. Fructele sunt de asemenea specifice, numite ghinde, au o formă ovoidă si sunt situate cate 3—7 pe un peduncul comun, lung. Stejarul alcătuieşte păduri numite stejerişe, în zona de deal şi de şes.

 

Continutul si recoltare stejar:

De la această plantă se recoltează scoarţa (Cortex Querci) care se culege de pe ramurile tinere, primăvara.

Ea conţine tanin în cantitate mare, alături de derivaţi flavonici, substanţe pectice etc.

 

Proprietatile terapeutice stejar:

Se foloseşte intern ca antidiareic, în intoxicaţii cu alcaloizi, antiseptic, tonic general etc.
Extern se foloseşte în gargarisme, în stomatite, faringită, dureri de dinţi, ca antihemoragic, antihemoroidal, vindecarea rănilor, în arsuri, degeraturi, transpiraţia picioarelor, leucoree, metrite, căderea părului etc.

 

Administrare:

  1. Decoct: se pune la fiert 2 linguriţe de pulbere de coaja de stejar într-o ceaşcă de apă. Se fierbe timp de 10—15 minute apoi se lasă in repaus şi se strecoară după răcire. Se bea 1—2 ceşti pe zi în caz de diaree, dureri de stomac etc.
    Se poate face un decoct mai concentrat din 3—4 linguriţe de pulbere de coaja la o ceaşcă de apă. Se întrebuinţează pentru gargară în caz de afecţiuni ale cavităţii bucale, dureri de dinţi sau se tamponează rănile, rădăcina părului pentru a opri căderea acestuia, ar­surile, degeraturile etc.
    Se face un decoct 10 g (o linguriţă) la 100 g apă. Cu aceasta se face baie la picioare pentru combaterea transpiraţiei, a bataturilor de pantofi, a degeraturilor etc.
  2. Vin: Se pun la macerat 10 g coaja de stejar tratată cu 10 g acid clorhidric, diluat şi adăugat apoi într-un litru de vin roşu. Se bea cate un păhărel de două ori pe zi în afecţiuni ale tubului digestiv şi ca tonic.
  3. Alifie: se face din gogoşile care se formează pe unele frunze de stejar. Acestea se macină şi se pun 5 g din această făină în 30 g un­tură de porc proaspătă nerancezită. Se face o alifie care se poate folosi în tratamentul hemoroizilor.
  4. Tinctură: se pune la macerat făină de gogoşi de stejar şi anume 5—10 g la 100 g alcool. Se lasă să macereze timp de 10 zile scuturan-du-se zilnic de 2—3 ori. Se strecoară şi se trage în sticle bine închise. Se întrebuinţează cateva picături într-o ceaşcă de apă rece pentru gargară, sau se freacă gingiile cu o vată muiată în această tinctură pentru taratamentul gigivitelor.
  5. Cafea: se aleg ghindele mature care se pun într-un vas cu apă şi se aleg cele care nu plutesc pe apă. Acestea se cojesc, se usucă şi făina obţinută se prăjeşte obţinandu-se o „cafea de ghindă".Din aceasta se face un decoct 1—3% care pus în lapte este un bun tonic pentru copiii rahitici, precum şi în combaterea tusei convulsive.
  6. Ceai: se face un amestec din părţi egale de scoarţă de stejar, rizom de sclipeţi, traista ciobanului şi coada calului. O linguriţă la o ceaşcă de apă se fierbe 10 minute. Este un bun antihemoragic.