medicamente- plante.ro

SUNATOAREA (Hypericum perforatum L.)

 

Descriere aspect sunatoare:

Se numeşte şi iarba sangelui, floare de năduf, pojarniţă, buruiană de foc, crucea voinicului, drobişor, lemnie, închegătoare, zburătoare etc.

 

Descriere aspect sunatoare:

Sunatoarea este una din cele mai des utilizate  plante medicinale. Rizomul scurt şi foarte ramificat da nastere la mai multe tulpini aeriene ramificate şi ele. Frunzele sunt mici, oval-eliptice şi privite prin transparenţă prezintă numeroase puncte lumi­noase ca şi cum ar fi perforate. Florile galbene-aurii sunt dispuse la varful ramurilor.
Planta creşte în fi­neţe şi păşuni din zone deluroase si de munte.

 

Continut si recoltare sunatoare:

Se recoltează varfurile înflorite care se culeg în timpul în­floririi (iunie-august). Conţin tanin, ulei volatil, derivaţi antracenici (hipericină, pseudohipericină), flavonozide etc.

 

Sunatoare - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează în boli de ficat, ulcer stomacal, boli de rinichi, dizen­terie, hiperaciditate, ca depurativ, în colită, boli de piept, de căi urinare, ca cicatrizant, în bube dulci etc.

Planta produce fotosensibilitate ceea ce impune ca persoanele care fac tratament cu ea să nu se expună la soare deoarece apare o roşeaţă a pielii, tumefiere, mancărime, umflarea buzelor şi pleoapelor şi chiar conjunctivită.

 

Administrare:

  1. Infuzie : se toarnă peste o linguriţă de planta uscată o ceaşcă de apă clocotita. Se lasă acoperit 15—20 de minute apoi se strecoară şi se beau 1—2 ceşti pe zi în enterocolită, boli de ficat, viermi intestinali, dureri  de cap, afecţiuni pectorale etc.
    Infuzie mai concentrată cu 2 linguriţe la o ceaşcă de apă în clocot. Aceasta se va folosi pentru gargară în afecţiuni bucale şi faringiene, cataplasme în inflamaţii, arsuri, reumatism etc.
  2. Macerat: se pune la macerat în apă rece o lingură de sună­toare la o ceaşcă de apă. Se lasă la temperatura camerei 6—8 ore (peste noapte) apoi se pune să dea un clocot. Se bea călduţ 1—2 ceai­uri pe zi în afecţiuni gastro-intestinale (enterocolită, dispepsie etc).
  3. Vin de sunătoare: se zdrobesc 500 g flori proaspete şi se plă­mădesc 3 zile într-un amestec de 1 litru de ulei şi o jumătate de litru vin alb. Se trage apoi în sticle mici bine închise să nu rancezească. Se bea cate o linguriţă de mai multe ori pe zi în boli de ficat. Se poate folosi şi extern ca cicatrizant al rănilor.
  4. Ulei de sunătoare: se îmbibă 20 g sunătoare cu 20 ml alcool lăsand timp de 12 ore apoi se adaugă 200 ml ulei de floarea soarelui şi se încălzeşte încet pe baia de apă timp de 3 ore. Se lasă să macereze timp de 2 — 3 zile, după care se strecoară. Se lasă să se aseze 24 de ore şi se filtrază, trăgandu-se apoi în sticluţe mai mici, bine astupate. Se foloseşte cate o lingură zilnic în boli de ficat şi ulcer de stomac, iar extern în vindecarea rănilor, bubelor, arsurilor etc.
  5. Unt de sunătoare: se plămădeşte timp de cateva zile florile de sunătoare în ulei. Plămădirea se face la soare sau pe cuptor. Acest aşa-numit unt se foloseşte extern pentru vindecarea rănilor, eczemelor arsurilor, în reumatism etc.
  6. Ceai: se face un amestec din părţi egale de sunătoare şi coada şoricelului. Din acesta se face infuzie cu o linguriţă la o ceaşcă de apă în clocot. Se dă copiilor care urinează în pat noaptea. Vindecă incontinenţa.
  7. In cosmetică: se face un decoct din 2 linguriţe flori de sună­toare la o ceaşcă de apă. Cu aceasta se spală pe faţă pentru combaterea tenului uscat, a tenurilor sensibile, a ridurilor.